1. Libertatea are limite. Omul în adâncul fiinţei lui iubeşte libertatea dar nu o înţelege de multe ori iar alte ori îşi foloseşte libertatea ca să facă rău altora, să-i subjuge pe alţii. Libertatea mea se sfârşeşte acolo unde începe dreptul legitim al altuia. Nimeni nu poate face ce vrea pe pământ, şi cu atât mai puţin în universul spiritual. Nici îngerii buni sau răi nu fac ce vor în univers. Libertatea mea trebuie să se încadreze în ceea ce spunea Domnul Isus: "Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel, căci în aceasta sunt cuprinse Legea şi Prorocii", Matei 7:12. Sunt mulţi oameni pe pământ care nu vor să audă de sfaturile lui Dumnezeu, căci lor li se pare că acestea le îngrădesc libertatea. Din nefericire, aceşti oameni nu înţeleg că Dumnezeu este singurul care ştie cât de liber poate fi omul, fără să se nenorocească spiritual sau fizic pentru totdeauna. Toate sfaturile, poruncile lui Dumnezeu date omului, precum cele 10 porunci, sunt date ca să-l protejeze pe om de pericolele din jurul său venite din lumea duhurilor rele sau din partea altor oameni. Poruncile lui Dumnezeu sunt ziduri puternice de protecţie care-l apără pe om de atacurile spirituale rele care se dau zilnic asupra minţii umane, prin gânduri şi sentimente proprii sau prin idei şi păreri venite de la alţi oameni. Adevărata libertate are limite iar aceste limite ne sunt date de Dumnezeu în cuvântul Său. Nu există libertate absolută, fără limite, şi ferice de omul care cunoaşte aceste limite puse de D-zeu. De exemplu, dacă eşti la volanul unei maşini nu poţi să faci ce vrei în trafic. Nu poţi intra pe contrasens când vrei căci s-ar putea să te omori pe tine şi pe alţii iar libertatea ta să se termine rapid în mormânt. Nu întotdeauna consecinţele încălcării limitelor sunt imediate, de multe ori efectele lor se vor vedea doar peste ani. Omul care se îmbată cu băuturi alcoolice nu observă imediat efectul negativ al acestora asupra trupului şi psihicului său. Dar peste ani acestea se vor observa şi vor fi dintre cele mai rele. Mincinosul, hoţul sau curvarul nu este trăznit în ziua în care face păcatul, dar mulţi dintre aceştia dacă nu regretă faptele făcute vor vedea peste ani ce înseamnă să treci dincolo de zidurile de protecţie oferite de Dumnezeu omului.

2. Isus a venit ca să-l ajute pe om să trăiască liber. Dacă Dumnezeu Tatăl a construit ziduri de protecţie prin poruncile Sale care să-l protejeze pe om, Domnul Isus Cristos a venit în lumea noastră umană ca să-l ajute pe om să trăiască liber între aceste ziduri. Limitele libertăţii sunt limitele Adevărului. Tot ce depăşeşte limitele Adevărului poate duce la dezastru, la moarte fizică sau spirituală. Domnul Isus spunea un mare adevăr în Ioan 8:31-32: "Şi a zis iudeilor care crezuseră în El: Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei, veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi." Doar Adevărul te face liber, drag cititor, iluziile proprii, părerile oamenilor sau chiar ale prietenilor îţi vor distruge sufletul dacă nu-s bazate pe Adevărul Celui Veşnic. Libertatea pe care o oferă Isus omului este o libertate a sufletului, a spiritului, a minţii, şi uneori şi a trupului, vindecându-l de bolile ce le are, boli care-i afectează libertatea, fericirea şi viaţa. Profetul Isaia cu 700 de ani înainte de-a veni Mesia (Isus) pe pământ, spunea despre El în Isaia 61:1-3 astfel: "Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea, să vestesc un an de îndurare al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; să mângâi pe toţi cei întristaţi, să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească, în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie, în locul plânsului".  Mântuitorul Isus n-a venit pe pământ să facă revoluţii politice, să schimbe un guvern cu altul, să-i alunge pe romani din Ierusalim (pe cei din vremea când era pe pământ), n-a venit să ia tronul lui Irod sau a vreunui alt împărat, ci a venit să-i elibereze pe oameni din robia diavolului, a necunoaşterii, a întunericului spiritual şi a păcatului. Prin credinţa în El şi prin ajutorului Duhului Sfânt omul poate deveni liber în duhul său, liber de minciună, de ură, lăcomie, dorinţă ucigaşă, răzbunare,  nedreptate, curvie, invidie, nemulţumire, aroganţă şi multe altele de felul acesta. Aceasta este libertatea creştină, libertatea în Cristos, libertatea care asigură viaţă veşnică după moarte în Casa lui Dumnezeu, în prezenţa Sa, în Raiul Său. Sunt oameni care deşi au auzit de această libertate ei n-o doresc, n-o înţeleg, n-o iubesc. Ei îşi spun că a fi liber înseamnă să faci tot ce vrei fără să iei în seamă limitele Adevărului şi nu-şi dau seama că în felul acesta ei ajung robii unor gânduri greşite, rele, care nu le dau nicio speranţă după moarte. În spatele gândurilor şi dorinţelor păcătoase se află spirite rele care stau ascunse şi-l înşală pe om. Ele dau omului sămânţa acelor gânduri şi dorinţe greşite, înşelându-l pe om şi făcându-l să creadă că sunt gândurile lui proprii, că el este liber să gândească şi să facă ce vrea. Mi-a povestit un prieten credincios odată o întâmplare din viaţa lui. Acesta locuia în timpul studenţiei în aceeaşi cameră cu un coleg necredincios care obişnuia să fumeze. Într-o seară au avut o discuţie despre Isus şi libertatea faţă de păcat pe care El o oferă. Ateul a zis că el este liber şi că face ce vrea. Dimineaţa s-a întâmplat că ateul a rămas fără ţigări şi a fost surprins de colegul său credincios cum lua un chiştoc de ţigară de pe jos iar acesta i-a zis: "vezi, eu sunt liber şi pot trăi fără să-mi poluez plămânii cu tot felul de substanţe toxice din care poţi face uşor cancer, dar tu, prietene, nu eşti liber, stăpânul tău nevăzut nu-ţi dă linişte până nu-ţi satisfaci pofta şi el nu ţine cont de consecinţe."

Omul crede că este liber dar de fapt el slujeşte ideii care-l domină, adică spiritului care-l conduce, care-l motivează. Fiecare om este robul propriilor sale idei, a dorinţelor care-l motivează în viaţă, fie acestea bune sau rele, după cum spunea şi apostolul Petru: "Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit", 2 Petru 2:19. După moarte sufletul fiecărui om se duce la tatăl său spiritual, la duhul care l-a condus şi motivat în viaţă. Dacă acesta a fost un duh bun, venit de la Dumnezeu, omul va fi fericit în eternitate în raiul lui D-zeu, dar dacă a fost un duh rău, sufletul omului va fi muncit şi chinuit în veci de veci, după cum spune şi la Apoc. 21:8 "Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.” Setea, dorinţa păcătoasă a omului care a iubit răul în viaţă nu se stinge după moarte ci rămâne în spiritul său şi setea aceasta îl va chinui veşnic căci nu va avea cum să şi-o satisfacă. Această stare de nefericire va fi o parte din iadul său.

3. Isus nu obligă pe nimeni să accepte libertatea Sa. El a venit să-l ajute pe om să trăiască liber dar nu obligă pe nimeni să-L urmeze, după cum spune El însuşi în Luca 9:23: "Apoi a zis tuturor: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze." Isus nu converteşte pe nimeni cu forţa, cu sabia, ci doar cu forţa dragostei şi a argumentelor bazate pe cuvinte adevărate şi înţelepte dovedite prin fapte, în toate vindecările şi minunile pe care le-a făcut când trăia pe pământ. Mântuitorul Isus i-a spus lui Petru care scosese sabia să-L apere: " Pune-ţi sabia la locul ei, căci toţi cei ce scot sabia de sabie vor pieri", Matei 26: 52. Isus n-a spus niciodată ucenicilor Săi să facă rău cuiva care nu crede în El, care nu doreşte libertatea Sa, ci din contră, şi-a învăţat urmaşii să-şi iubească chiar şi vrăjmaşii. El n-a venit să piardă sufletele oamenilor, ci să-i ajute pe oameni spre mântuire. Orice religie bazată pe ură nu vine de la adevăratul Dumnezeu. Apostolul Ioan zice aşa: "Oricine urăşte pe fratele său este un ucigaş; şi ştiţi că niciun ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el", 1 Ioan 3:15. Dumnezeu i-a oferit omului libertatea de-a alege încă din grădina Edenului iar după ce Dumnezeu dă omenirii cele 10 porunci, El spune la urmă în Deuteronom 30:15: "Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul. Iau azi cerul şi pământul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvântarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămânţa ta, iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultând de glasul Lui şi lipindu-te de El, căci de aceasta atârnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov.”

Dacă Domnul Isus nu obligă pe nimeni să-L urmeze, El însă îi avertizează pe oameni ce li se va întâmpla după moarte dacă nu se pocăiesc de păcatele lor. Cuvintele Sale nu sunt o ameninţare ci o avertizare. Abia la urmă, după moarte, se va face adevărata alegere. Până atunci neghina va locui împreună cu grâul pe pământ, mincinosul, hoţul şi curvarul va avea de vecin pe omul sincer şi cinstit, pe omul care iubeşte pe semenul său ca pe sine însuşi. Doar în felul acesta neghina are şansa să devină grâu şi să nu piară la urmă în foc, după cum spunea Mântuitorul Isus în pilda neghinei la Matei 13: 40-42: "Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Fiul omului va trimite pe îngerii Săi şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor." Abia la urmă se va face dreptate dar până atunci nimeni nu are dreptul să scoată neghina afară din ţarină, nimeni care zice că este credincios lui Dumnezeu nu are dreptul să facă rău aproapelui său pentru că acesta are păreri diferite de ale sale. Dumnezeu iubeşte omenirea şi cine are ochi de văzut vede lucrul acesta. Din dragoste a venit Isus pe pământ şi din dragoste a suferit El pentru noi. Apostolul Ioan spune la Ioan 3:16: "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică." Mai departe depinde de tine şi de mine cum răspundem la această dragoste. El şi-a făcut partea Lui. Ne oferă libertatea să-L iubim sau să-L respingem. La urmă însă se va dovedi că ceea ce-a spus El este adevărat. Pentru mulţi însă atunci va fi prea târziu, aşa cum a fost pentru bogatul din pilda bogatului nemilostiv, Luca 16:19. Astăzi, dacă citeşti aceste rânduri, stai de vorbă cu tine, cu conştiinţa ta şi cu Adevărul. Acceptă darul fără plată trimis de D-zeu oamenilor, pe Isus Cristos. Nu-ţi fie ruşine de El, căci El este un împărat mare în acest univers. Dacă te ruşinezi de El astăzi, şi El se va ruşina de tine într-o zi, după cum a spus la Marcu 8:38: "Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”