"Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fără cârtire." (1 Petru 4:9)

   O familie a invitat musafiri la masă iar înainte să mănânce l-au desemnat pe micuţul lor de cinci ani să se roage. Dezorientat, copilul a întrebat: "Ce ar trebui să spun?" Mama a răspuns: "Ceea ce mă auzi pe mine spunând tot timpul!" La care copilul s-a rugat: "Dragă Doamne, oare de ce i-am invitat pe "ăştia" la cină?"

   Să fim cinstiţi: ospitalitatea cere multă muncă! Implică sacrificii. Şi totuşi, "..fiţi primitori de oaspeţi între voi, fără cârtire. .." Pavel scrie: "Ajutaţi pe sfinţi, când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi." (Romani 12:13). Când aţi avut ultima dată oaspeţi la masă: musafiri necunoscuţi, străini sau săraci? Cineva a făcut un sondaj de opinie prin biserici iar apoi a scris şefului de redacţie al unui ziar: "Dragă Abby, din cele 195 de biserici vizitate, doar într-o biserică mi s-a adresat altcineva decât persoana "oficial" desemnată să salute musafirii şi asta doar ca să-mi mut piciorul." E uşor să oferi ospitalitate cunoscuţilor, dar însuşi Isus a spus că dacă iubim doar pe cei ce ne iubesc nu facem nimic deosebit (Matei 5:46). Cum rămâne cu cei pe care nu-i cunoşti? Cei care nu fac parte din cercul tău social? Sigur, e uşor să găseşti scuze... prea ocupat, nu vrei să te implici, nu te simţi bine cu străinii... Dar Dumnezeu vrea să-L reprezinţi! Asta înseamnă:

  a) să îţi sacrifici agenda personală;

  b) să dai mai mult din timpul şi banii tăi;

  c) să-i ajuţi şi pe necunoscuţi,

  d) să-i vezi pe ceilalţi prin ochii lui Dumnezeu.

   Deci cum stai cu ospitalitatea?