„Veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd". (Maleahi 4:2)

   Când străluceşte soarele, bolnavii ies din camerele lor pentru a se plimba şi respira aerul curat. Când soarele aduce primăvara şi vara, turmele părăsesc staulele pentru a se duce sa pască pe munţii înalţi. Noi de asemenea când suntem în legătură cu Dumnezeul nostru, părăsim locuinţa disperării pentru a umbla liberi pe întinderile unei sfinte încrederi; urcăm munţii binecuvântării şi găsim în păşunile lor îmbelşugate, care se întind aproape de cer o hrana binefăcătoare necunoscută oamenilor din această lume. „Voi veţi ieşi şi veţi zburda". Aici avem o dublă făgăduinţă. O, suflete al meu, doreşte-le pe amândouă cu căldură! Pentru ce să rămâi în închisoarea ta? Ridică-te şi aleargă în slobozenie. Domnul Isus zice: „Oile Mele vor intra şi vor ieşi, şi vor găsi păşune". Ieşi deci şi du-te să te hrăneşti în bogatele câmpii ale dragostei Sale. De ce să rămâi un prunc în har? Viţeii cresc, repede, când sunt bine hrăniţi; şi tu la fel, căci ai duioasele îngrijiri ale Răscumpărătorului tău. Crede numai în harul şi cunoştinţa Domnului Isus, Mântuitorul tău. Să nu rămâi pipernicit şi nici slab. Soarele neprihănirii S-a ridicat asupra ta. Deschide-ţi inima razelor Sale binefăcătoare, precum bobocul trandafirului se deschide la acelea ale soarelui, pentru ca El să te facă să creşti în toate privinţele