De multe ori auzim vorbindu-se despre iubire facandu-se referire la fericire, zambete, implinire, momente frumoase petrecute alaturi de oameni dragi… mda, dragalasenii.

Dar oare in atat consta iubirea? Nu zic ca nu e asa, din contra, cel mai frumos zambet e al omului care iubeste. Cea mai frumoasa fericire izvoraste dintr-o inima inundata de dragoste. Iar cele mai frumoase clipe sunt petrecute langa cei la care tii. Dar…

Cand ma gandesc la iubirea Domnului meu, ma gandesc la Cruce. Ma gandesc la Golgota. Ma gandesc la greutatea pacatului meu si al tau. Ma gandesc la durere.

L-a durut. Pe Cel Nevinovat care a luat de partea Lui toata vina noastra. L-a durut cand a fost batjocorit, scuipat, biciuit, lovit. Cand a fost rastignit. Avea trup de om, care simte durerea, si da, L-a durut. Dar mai mult L-a durut necredinta mea, indiferenta mea, amanarea mea, indoiala mea. Si totusi… a iubit. Pana la capat.

Cand ma gandesc la iubire, ma gandesc la iubirea cu care iubeste El si azi. Iubire ce doare. Cum altfel, daca ii iubeste pe cei care ii intorc spatele, pe cei care-L uita, care-L dau la oparte, Il inlocuiesc, pe cei care-L refuza? Pe cei care si astazi Il rastignesc cu pacatele lor… da, ii iubeste si pe ei. Cu iubire ce doare.

Cand ma gandesc la iubire, ma gandesc la 1 Corinteni 13, ma gandesc la invatatura Creatorului Iubirii, la faptul ca iubirea (ADEVARATA) sufera totul, nadajduieste totul, crede totul. La faptul ca iubirea e indelung rabdatoare, ea asteapta. Si asta e usor? Nu, de aceea doare.

Cand ma gandesc la iubire, ma gandesc la lacrimile ce curg alaturi de lacrimile altora, la rugaciunile inaltate pentru altii uitand de dorintele propri, la slujirea altora, la dusul sarcinilor altora uitand de cele personale. Asta e usor? Nu, de aceea doare.

Cand ma gandesc la iubire, ma gandesc la inima plina de dor, la tacerea distantei, la credinta in lucrurile care nu se vad.

Cand ma gandesc la iubire, ma gandesc la micutul care isi da sandwich-ul celui care nu are mancare sau la batranica ce isi da ultimul banut celui care cere.

Cand ma gandesc la iubire, ma gandesc la obraji intorsi, la camasa si haina data, la cele doua mile parcurse cu cel care cere mai putin.

Cand ma gandesc la iubire, ma gandesc la mancarea oferita celui flamand, la apa oferita celui caruia ii e sete, la strainul gazduit, la cel gol imbracat, la cel bolnav sau in temnita vizitat.

Cand ma gandesc la iubire, ma gandesc la strajerul care asteapta dimineata, la credinciosul care-si asteapta Dumnezeul.

Cand ma gandesc la iubire, ma gandesc la martiri, la cei care nu au renuntat si nu renunta pentru nimic la credinta in Mantuitorul lor, la cei care merg in misiune chiar daca e periculos, facand-o de dragul Lui.

Da, fac referire si la iubirea de oameni si la cea de Dumnezeu. Acestea sunt usoare? Nu, de aceea dor.

Zici ca iubesti? Atunci trebuie sa te doara.

M-am rugat mai demult Domnului sa ma invete sa iubesc cum o face Hristos. Fara sa astept ceva in schimb, sa fiu gata sa ma daruiesc, sa ii pun pe ceilalti mai presus de mine. Iar Dumnezeu e credincios si asculta rugaciunile… de aceea acum doare. Cand privesc cu ochii si inima in jur, doare. Ma doare durerea celorlalti; zambetele false si inimile sangerande; inimile legate si prinse in jocul diavolului; sufletele pierdute care asteapta focul si scrasnirea dintilor. Doare fiecare clipa traita degeaba, fiecare ocazie pierduta in care puteam face ceva pentru Imparatie, fiecare om caruia nu I L-am aratat pe Hristos. Doare fiecare gand si lacrima irosita pentru pamant. Doare fiecare frica si ingrijorare pentru lucrurile pieritoare. Ma doare ca nu fac mai mult pentru cei din jur… pentru cei pe care ii iubesc… asa cum ma invata El.

Ma mai doare si cand nu-L slujesc cu toata inima mea, cu tot sufletul meu si cu toata puterea mea pe Cel pe care-L iubesc. Dar slava Tatalui pentru indurarea Lui care tine in veac.

Nu te agita daca inima ta stie sa simta durere, inseamna ca traieste cel mai complex si profund sentiment, iubeste.

Dragostea care nu doare
n-are roadă numai floare
n-are lacrimi, ci-nșelare
n-are viață – numai pare.

Dragostea care nu plânge
nu se-aprinde, ci se stinge,
nu se-nalță,  ci coboară,
nu învie, ci omoară!

Dragostea ce nu-i fierbinte
nu te crede, ci te minte,
nu e-n soare, ci e-n ceață,
nu-ncălzește, ci îngheață.

Dragostea ce nu-i curată
nu trezește,  ci îmbată,
nu rămâne, ci trădează,
nu-nălbește,  ci-ntinează.

Numai Dragostea Divină
nu te arde,  ci te-alină,
nu te lasă, ci te ține
orice trece și-orice vine.

Numai dragostea frumoasă
legământul nu și-l lasă
și cununa nu-și desparte
nici în viață, nici în moarte! (Traian Dorz)

https://dependentadedumnezeu2015.wordpress.com/2015/11/01/dragostea-doare/