„Limba lor este o săgeată ucigătoare, nu spun decât minciuni..." (Ieremia 9:8)

   Un tată îl prinse pe fiul său cu o minciună şi îi făcu morală:

  - Să spui, dragul tatii, întotdeauna numai adevărul. Minciuna este un mare păcat. Fereşte-te de ea ca de foc...

   Nu trecu mult timp şi cineva strigă:

  - Acasă eşti, măi Gheorghe? Atunci tatăl îi zise fiului:

  - Du-te afară că vine Nicolae să ne ceară carul... Spune-i că nu-s acasă!...

   Câte minciuni se spun în astfel de situaţii! Cât de mult se minte fără ca oamenii să-şi mai facă probleme! Unii spun că minciuna este o scuză. Dar la Dumnezeu nu există minciuni scuzabile. Fiecare minciună este păcat, pe care Dumnezeu îl pedepseşte. Aceasta dă greutate problemei. Va veni ziua, în care fiecare om va trebui să apară în faţa sfinţeniei şi a dreptăţii lui Dumnezeu pentru a fi judecat după cuvintele şi faptele sale. Atunci, oamenii vor recunoaşte ce este păcatul în faţa lui Dumnezeu, dar şi cât de des au condus pe alţii la minciună, ca acest tată pe fiul său. Numai cine îşi recunoaşte starea de păcătoşenie şi îl primeşte pe Isus ca Mântuitor, va scăpa de judecată.