Omul perfect şi o creaţie perfectă
Genesa 1:31a. ''Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că toate erau foarte bune.''
Ps. 139: 14a,16. ''Te laud că sunt o făptură atât de minunată. 16. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care îmi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.''
Omul creat perfect, prin neascultare a pierdut perfecţiunea. Ştia Dumnezeu de aventurile omului Său atât de iubit şi dorit?? Ştia. Înainte de întemeierea lumii, putem înţelege că Tatăl a hotărât împreună cu Fiul, ca tot planul Lui perfect şi pe care ştia că satan îl va strica, să se deruleze tot în favoarea omului şi spre slava Lui. Tatăl a propus, şi Fiul a acceptat, iar Duhul Sfânt a intrat în acţiune.
Efeseni 1:4. ''În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale.''
2Tim.1:9b. ''ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Isus Hristos, înainte de veşnicii.''
Deci, înainte de întemeierea lumii, înainte de veşnicii El ne vedea, ne cunoştea toată viaţa fiecăruia dintre noi. Mă uimeşte extraordinara Lui dragoste pentru ''omul'' creat. El cunoştea din veşnicii omul care va purta chipul Său şi omul care va fi toată viaţa un rebel. Ooo!... Ce BUN eşti Doamne. Dumnezeu pune în fiecare om valori, potenţial şi tot felul de binecuvântări. De ce?? Pentru că Dumnezeu este dragoste, şi El nu are interese meschine. El nici nu predestinează, ci lasă omului libertatea de a alege, chiar dacă în atotştiinţa Lui ne cunoştea din veşnicii.
Doamne, câtă dragoste!!! Şi apoi câte talente, daruri şi binecuvântări risipite în unii oameni ani în şir, şi în alţii, nedescoperite niciodată, în favoarea Dătătorului deşi, prin jertfa Lui, Domnul Isus a făcut posibil pentru om acest lucru, ca omul să aibă ocazia din nou să-I poarte chipul Său. El a pus pe cele 1223 pagini ale sfintei Scripturi, instrucţiuni de folosire a fiecărui dar şi binecuvântare, înnăscute în om şi chiar primite în timp. Multe binecuvântări şi talente pe care mădularele noastre le-ar putea folosi pentru a binecuvânta ajung să fie blesteme pentru noi şi pentru alţii. De exemplu: gura şi limba noastră care are potenţial de a lăuda, de a mărturisi, de a cânta pentru Isus, este de multe ori folosită pentru blestem.
Iacov 3:9a''Cu ea (limba)binecuvântăm pe Domnul, şi Tatăl nostru şi tot cu ea blestemăm pe oameni. 10. Din aceiaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul!! Nu trebuie să fie aşa fraţi mei.''
Doamne, Tatăl nostru cel din cer, ajută-ne ca mădularele noastre, ca talentele, binecuvântările şi darurile primite de la Tine să le aducem sub reflectorul Duhului Sfânt, ca să putem să le folosim pentru slava Ta, pentru binele şi fericirea noastră şi apoi pentru aproapele nostru care poate încă nu a descoperit binecuvântările şi darurile Tale pentru el, şi în el. Nu am vrea nici un dar, nici o binecuvântare pe care am primit-o de la Tine să o risipim, ci să o multiplicăm. Ajută-ne Tată, în Numele Domnului Isus şi prin Puterea Duhului Sfânt.