„Dumnezeul cel veşnic… nu oboseşte, nici nu osteneşte". (lsaia 40:28)

   Epuizarea înseamnă că forţele noastre vitale sunt terminate. Epuizarea spirituală nu este niciodată urmarea păcatului, ci a lucrării; a fi sau nu epuizat depinde de sursa din care te alimentezi. Isus i-a spus lui Petru: „Paşte oile Mele”, dar El nu i-a dat nimic cu ce să le hrănească. Procesul prin care eşti făcut pâine frântă şi vin turnat cere ca tu să fii hrană pentru alte suflete până când ele învaţă să se hrănească din Dumnezeu. Ele trebuie să te consume în întregime, până la ultima picătură. Dar ai grijă să te realimentezi, altfel, după scurt timp vei fi complet epuizat. Înainte ca alte suflete să înveţe să-şi primească viaţa direct din Domnul Isus, ei trebuie să şi-o primească din El prin tine; va trebui să fii literalmente „supt”, până când ele vor învăţa să-şi ia hrana de la Dumnezeu. Îi suntem datori lui Dumnezeu să facem tot ce putem pentru mieluşeii Lui şi pentru oile Lui, precum şi pentru El însuşi.

   Modul în care-L slujeşti pe Dumnezeu te-a dus cumva la epuizare? Dacă este aşa, atunci verifică-ţi dorinţele şi sentimentele! Pe ce bază a început slujirea ta? Pe baza compasiunii faţă de oameni sau pe baza Răscumpărării în Isus Cristos? Întoarce-te continuu la temelia sentimentelor tale şi verifică unde îţi este sursa puterii! N-ai nici un drept să te plângi: „O, Doamne, sunt atât de epuizat!” El te-a mântuit şi te-a sfinţit tocmai ca să te epuizeze. Fii epuizat pentru Dumnezeu, dar amineşte-ţi că El este sursa puterii tale. „Toate izvoarele mele sunt în Tine.”