Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor. (1 Timotei 4:1)

   Este deosebit de important să ascultăm glasul lui Dumnezeu și să-L urmăm. Dar trebuie să fim atenţi, pentru că se pot interpune alte glasuri. S-a întâmplat ca oameni profund interesaţi de lumea spirituală să fie atrași de alte puteri din locurile cerești, și nu de Dumnezeu.

   În zilele noastre, mulţi oameni par a avea mari dificultăţi cu înţelegerea glasului lui Dumnezeu. Problema este cu atât mai serioasă în cazul celor care înclină balanţa mai degrabă spre senzaţional, decât spre înţelegerea raţională a Cuvântului Sfânt.

   Părtășia cu Hristos implică și creierul. Dumnezeu caută să ajungă la noi prin intermediul facultăţilor cu care ne-a înzestrat când ne-a adus la existenţă. În religie, exaltarea poate fi foarte înșelătoare. Există primejdia ca stările sufletești intense și schimbătoare să anihileze raţiunea. De aceea, este bine să facem distincţie între extrema sentimentalismului și cea a intelectualismului pur.

   Răspunsul nostru faţă de Dumnezeu constă în cea mai înaltă și mai aleasă manifestare de care este capabilă fiinţa noastră ca întreg. Cât de multă nevoie au oamenii de cuvintele: „Cum își va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău… Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” (Psalmii 119:9,11). Ni se cere să aducem mintea, inima și sufletul în supunere faţă de glasul lui Dumnezeu, așa cum se face el auzit în Scriptură. Gândurile cele mai curate și sentimentele cele mai profunde reprezintă cele două condiţii indispensabile pentru sănătatea spirituală și pentru creșterea în credinţă.

   În clipa în care permitem ca emoţiile să prevaleze asupra iluminării spirituale a minţii prin Cuvântul lui Dumnezeu, ne expunem la tot felul de amăgiri. Ajungem să acordăm o importanţă mai mare simţămintelor decât adevărului. Totuși adevărul lui Dumnezeu contează mai mult decât orice emoţie a noastră faţă de el. Cuvântul Său rămâne glasul Său pentru noi, indiferent dacă ne creează sau nu anumite simţăminte.

   Glasul lui Dumnezeu din Cuvântul Său trebuie să devină prin Duhul Sfânt îndrumătorul nostru divin. Atunci vom rămâne în adevăr. Pericolul cu care ne confruntăm astăzi în viaţa spirituală nu este apostazia bruscă, ci îndepărtarea pas cu pas de Cuvântul Sfânt din cauza ascultării altor glasuri, și nu a glasului lui Dumnezeu.