"...Închinători doreşte şi Tatăl..." (Ioan 4:23)

   Închinarea este o nevoie universală, împletită de Dumnezeu în fiecare fibră a fiinţei noastre - e tot atât de necesară ca respiratul. Dacă nu ne vom închina lui Dumnezeu, vom căuta înlocuitori, şi s-ar putea ca în final să ne închinăm nouă. Tatăl caută închinători - de aceea ne-a creat cu această dorinţă. În funcţie de fundalul tău religios, poate ar trebui să extinzi înţelesul închinării:

   Închină-te mai mult decât doar prin muzică. Unii spun: "La noi în biserică, pe primul loc e închinarea şi apoi studiul." Nu, ci totul se face spre slava Domnului! Dacă închinarea s-ar referi doar la muzică, oare cum s-ar simţi cei care nu pot nici măcar să ia tonul?

   Închinarea nu constă în stil. Stilul de muzică pe care îl preferi vorbeşte despre tine, nu despre Dumnezeu. De obicei stilul muzical al unei formaţii poate suna "zgomotos" alteia.

   Închinarea nu se face spre folosul tău. Când spui: "Nu m-am ales cu nimic din închinarea de azi..." înseamnă că ai avut un motiv greşit. Desigur, avem şi de câştigat în urma închinării, însă scopul principal nu este acela de a ne place nouă. Motivaţia centrală trebuie să fie slăvirea lui Dumnezeu în tot ceea ce facem!

   Închinarea nu se face numai la biserică! Martin Luther spunea: "Şi mulsul vacilor se poate face spre slava lui Dumnezeu..." Ai descoperit secretul adevăratei închinări când faci totul "ca pentru Domnul". Atunci poţi spune că eşti un adevărat închinător!