„Sufletul meu este între nişte lei: stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări, în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi, şi a căror limbă este o sabie ascuţită." (Psalm 57:4)

   După ce lucrarea iudeilor şi a lui Pilat a fost săvârşită, Mântuitorul a trecut în mâinile brutale ale soldaţilor romani, care şi-au găsit satisfacţia în executarea unei crime fără seamăn înaintea cerului şi a pământului.

   Deoarece au auzit că Isus era acuzat ca împărat al iudeilor, L-au îmbrăcat cu purpură - culoare a veşmintelor împărăteşti - şi i-au împletit o cunună de spini, pe care i-au pus-o pe cap, apoi în batjocură L-au salutat ca pe un împărat, lovindu-L peste cap cu o trestie, scuipând asupra Lui întocmai ca nişte fiare sălbatice care se joacă cu victimele lor, creatura căzută şi-a găsit plăcerea în a-şi bate joc de Creatorul său, care a venit ca Om în această lume pentru a o mântui. Cu toate acestea, iubirea lui Isus s-a arătat în toată frumuseţea ei în mijlocul acestei lumi. Jertfă de bunăvoie, Slujitor desăvârşit, Mântuitorul lumii nu S-a împotrivit pentru a merge până la capăt în lucrarea pe care El a întreprins-o! De aceea să-i aducem toată adorarea inimilor noastre!