L-am uitat.
Dar primul lucru pe care il facem inainte de Craciun e sa cumparam carnea pentru sarmale si friptura.
L-am uitat.
Dar ne suparam primii cand nu cumparam bradul cel mai frumos si cel mai ieftin.
L-am uitat.
Facem curatenie luna in casa, dar inima e patata de murdarie si plina de gunoaie.
L-am uitat.
Zambim fericiti cand primim daruri, dar uitam de cei care nu au gustat o portocala tot anul.
L-am uitat.
Ne dorim haine mai groase si mai multe, dar sufletul ne e gol si degerat.
L-am uitat.
Oamenii nu sunt fericiti daca nu au multa mancare de Craciun, daca nu isi satura stomacul pana ajung la spital, dar sufletul e flamand, tanjind dupa Adevarata Hrana.
L-am uitat.
Globurile si luminitele impodobesc casele noastre, dar omul dinauntru are nevoie de lumina.
L-am uitat.
Trecem grabiti, unii pe langa altii, incruntati si suparati, prefacandu-ne ca sarbatorim.
L-am uitat.
Nu mai auzim corul de ingeri ce, demult, au cantat cea mai frumoasa melodie la nasterea Sarbatoritului.
L-am uitat.
Steaua Betleemului nu ne mai ghideaza catre iesle. Sunt alte " stele " care ne duc catre nicaieri.
L-am uitat.
Ne daruim inima placerilor de o clipa, uitand ca magii au daruit totul Lui.
L-am uitat.
Mos Craciun e cel sarbatorit, acel mos cu barba alba care aduce in sacul lui mare numai minciuni tuturor celor creduli.
L-am uitat.
Dar El a vrut sa vina pentru noi, aici, pe Pamant.
L-am uitat.
Dar El n-a uitat sa moara pentru noi. Pentru oamenii uituci.
L-am uitat.
Dar El ne iubeste asa cum suntem.
L-am uitat.
Dar a inviat, ca sa ne aduca aminte ca exista speranta pentru mine si pentru tine.
L-am uitat.
Dar noi am crezut ca El e inca in iesle.
L-am uitat.
Dar Isus nu ne-a uitat :)
Sursa: https://libelule-in-plina-noapte.blogspot.com