Cum călătoresc mult prin lume, unul din lucrurile despre care lumea vorbește cel mai mult este despre cât de ocupați sunt. Ca și cum nu am mai avea 24 de ore într-o zi. Toată lumea e ocupată, toată lumea e obosită la sfârșitul zilei. Suntem precum niște hamsteri într-o roată; alergăm fără să ajungem undeva, dar suntem fără aer. Acest lucru are un impact extraordinar și teribil în viața noastră.

    Un psihiatru celebru spunea, „Există o vorbă în limba engleză: graba e a diavolului. Însă eu zic: graba e însuși diavolul.” Ceea ce încerca să spună este faptul că  acesta este unul din lucrurile care aduce pagubă individului, societății, culturii și – aș zice eu – bisericii.

    Există atât de multe lucruri care ne atrag atenția. Și acum că există toată această explozie a internetului, cu Twitter, Facebook, tot felul de website-uri, o supraîncărcare cu informație, avem mai puțin timp ca niciodată. Să nu vă simțiți jigniți... Dar pentru că oamenii sunt egocentrici și fiecare vrea să fie un superstar. Fiecare are pagina lui de Facebook, cont pe Twitter și anunță lumea despre tot ceea ce fac, tot ceea ce sunt și tot ceea ce ei cred. Multe dintre acestea pot fi bune, sunt sigur, însă multe din ele pot fi o pierdere de timp.

    Întrebarea este: din moment ce toată lumea este ocupată, ce putem face în dreptul acestei probleme?

    În primul rând, trebuie să realizăm că nu suntem chemați de Dumnezeu să facem de toate. Suntem chemați de Dumnezeu să facem voia Lui. Deci, dacă vrem să facem ordine în viața noastră, trebuie să aflăm voia lui Dumnezeu. Iar aceasta se află în Scripturi. Se pare că răspunsul la fiecare întrebare pe care o are cineva este acesta: întoarce-te la Scriptură, citește Cuvântul și află ce are de spus.

    În al doilea rând, felul în care eu confrunt problema aceasta este prin a-mi stabili priorități. în speranța că acestea sunt și prioritățile lui Dumnezeu.

    Care este prioritatea mea numărul unu, în fiecare zi? Trebuie să spun că este întâlnirea cu Dumnezeu. A petrece timp în Cuvânt și a petrece timp în rugăciune. Acest lucru are un mare impact în viața mea. Dacă nu o fac, trăiesc în neascultare și dacă nu o fac, nu sunt de folos nimănui. Știți ce spunea Martin Luther? „Sunt atât de ocupat azi încât dacă nu mă voi ruga trei ore, nu voi reuși să termin niciodată.” Vedeți cât de diferit era el? Noi spunem, „Suntem atât de ocupați încât nu avem timp să ne rugăm.” El spunea că e atât de ocupat încât trebuie să se roage ca Dumnezeu să îi dea ajutor și să îi pună în ordine ziua ca să poată duce totul până la capăt. Deci cel mai important e să ne întâlnim cu Dumnezeu – în Cuvântul Său și în rugăciune.

    În al doilea rând, cele mai importante priorități sunt relațiile pe care mi le-a dat Dumnezeu. Trebuie să fiu sigur că îmi îndeplinesc datoriile  - relaționale, prietenești, comunicative – față de soția mea. Și apoi, ca tată, trebuie să îmi dedic viața copiilor mei. De asemenea, trebuie să muncesc. Eu sunt în misiune, am o slujbă care cere un minimum de opt ore pe zi și, de obicei, îmi cere de două ori atât. Când merg la muncă, lucrez din greu. Nu mă joc, nu prea am timp de conversații. Muncesc. De ce? Pentru a-mi termina ce am de făcut și să mă pot întoarce la celelalte priorități care sunt întotdeauna relaționale. Relația mea cu Dumnezeu, cu familia mea, cu frații și surorile în Hristos și, apoi, relația mea cu oamenii care au nevoie de Isus Hristos.

    Cred că ar fi de un real folos ca oamenii să-L pună pe Dumnezeu înainte de toate. Apoi să pună relațiile pe care li le-a dat Dumnezeu. Și mai e, desigur, munca pe care trebuie să o depună pentru a-și susține familiile.

    Și dacă rămânem fără timp, în loc să tăiem din părtășia cu Dumnezeu, mai tăiați din timpul petrecut pe Facebook, Twitter, internet sau telefon – mesaje. Lucrurile acestea nu sunt total necesare. Pur și simplu, nu sunt.

    Mi-ar plăcea să vă gândiți la ceva. Dumnezeu ne-a creat pentru o relație. O relație cu El. Dar ne-a dăruit și relații pe orizontală, cu cei din jur. Înainte să mor, voi avea multe regrete dacă voi neglija relațiile pe care Dumnezeu mi le-a dat în viață, în special cea cu familia mea și cu frații și surorile în Hristos. Nu cred că la moarte voi fi trist că nu am stat destul pe Twitter sau că nu mi-am întreținut contul de pe Facebook.

    Stabiliți-vă prioritățile bine și nu veți mai avea multe probleme cu timpul.

Sursa: HelloChristian.com