„Inima este nespus de înşelătoare… cine poate s-o cunoască? Eu, Domnul, cercetez inima… ca să răsplătesc fiecăruia după purtarea lui, după rodul faptelor lui".(Ieremia 17:9,10)

   Inima (sau mintea) omului este cel mai perfid, mai viclean și mai amăgitor lucru din câte există. Nu rareori ne convingem că facem bine când, de fapt, facem ceva rău. Nu rareori începem să aducem argumente și să ne justificăm abaterile de la adevăr.

   Într-o atare situaţie, cine ne poate smulge masca? Cine ne poate deschide ochii ca să ne vedem așa cum ne vede Dumnezeu? Cine ne poate vindeca inimile? Noi nu putem, dar Dumnezeu poate. El ni le cercetează în profunzime și scoate la lumină lucrurile tăinuite.

   Poate că insistăm foarte mult pe conformarea exterioară faţă de cerinţele Bibliei și ale bisericii, poate că păzim Sabatul cu stricteţe, dar întrebarea cea mai importantă este: În ce stare se află sufletul nostru? Faptul că Dumnezeu ne știe și ne cunoaște poate fi foarte tulburător sau, dimpotrivă, foarte încurajator.

   Mulţi creștini sinceri preferă să rămână în spate din cauza unui defect fizic, a simţământului de inferioritate, a lipsei de farmec personal, a stângăciei sau timidităţii care îi împiedică să se poarte așa cum și-ar dori. Ei preferă să stea retrași și nu reușesc niciodată să câștige simpatia altora. Alţii sunt întotdeauna mai talentaţi decât ei, mai capabili și mai sociabili decât ei. Cei afectaţi de complexul de inferioritate nu izbutesc să rostească nici măcar jumătate din ceea ce gândesc sau simt și nici să le slujească semenilor lor în aceeași măsură ca aceia care sunt din fire mai prietenoși și mai comunicativi și care îi cuceresc pe alţii imediat. Cu toţii ne dorim să fim așa. Însă va trebui să ne mulţumim cu faptul că Dumnezeu ne cunoaște inimile, motivaţiile și intenţiile. Nu avem de ce să ne temem că El ne va judeca după niște fapte atât de limitate și de îngrădite de condiţii independente de noi.

   Dumnezeu privește la inimă. Va găsi El acolo statornicie, devotament, sinceritate, puritate? Aceasta este întrebarea. Dumnezeu nu a stabilit un punctaj în baza căruia suntem admiși sau respinși. Tot ce Îl interesează este ca inima noastră să fie în armonie cu El și să fie una cu El.