„Du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer". (Marcu 10:21)

   Tânărul bogat își dorea viaţa veșnică. Domnul Isus nu a avut nimic împotriva averilor lui, dar l-a supus unui mic test. Şi, după cum știm, tânărul a picat testul: nu a acceptat ca bogăţiile să se numere printre condiţiile pentru moștenirea vieţii veșnice; a preferat să nu amestece afacerile cu religia; în opinia lui, avuţiile nu aveau nicio legătură cu relaţia cu Dumnezeu. Aceasta a fost problema lui în esenţă.

   O astfel de opinie poate fi adoptată în aproape orice domeniu, fie că e vorba de sport, modă sau sex. Toate acestea sunt îndreptăţite atâta timp cât sunt păstrate în cadrul cuvenit. Dacă socotim că ele ne privesc doar pe noi personal, înseamnă că le așezăm mai presus de Dumnezeu. Dimpotrivă, dacă Hristos este Domnul vieţii noastre, acceptăm ca El să fie stăpân peste tot ce avem. Aici apare problema!

   Domnul Hristos ne face cea mai uimitoare ofertă de care au auzit vreodată oamenii păcătoși: să devenim moștenitorii Împărăţiei Sale veșnice! Ispita este însă să impunem noi condiţiile și să uităm că prioritatea noastră este să fim ucenicii lui Hristos cu tot ce avem și suntem.

   Nu vrem să spunem prin aceasta că toţi oamenii bogaţi sau toţi oamenii pasionaţi de sport I-au întors spatele lui Dumnezeu. Sunt mulţi creștini autentici implicaţi în afaceri sau în sport, care Îl iubesc pe Dumnezeu și care dau mărturie despre El. Ceea ce contează cu adevărat pentru ei nu e sportul, nu sunt banii, ci Evreul din Nazaret, născut într-un staul, crescut în casa unui tâmplar, care a murit pe cruce ca să ne mântuiască. Acest Om dă sens vieţii lor.

   Nu ne putem permite să Îl așezăm pe Dumnezeu mai prejos decât lucrurile pe care ni le oferă lumea. Nu merită să riscăm pierderea vieţii veșnice de dragul bogăţiilor, plăcerilor sau sporturilor.

   Multe dintre pasiunile acestea, deși nu au nimic rău în ele însele, tind să ne abată atenţia de la marea luptă. Facem galerie la un meci până răgușim sau câștigăm câţiva bani în plus și lăsăm să ne scape intervenţia providenţei lui Dumnezeu în lume. Prezenţa Domnului Hristos și planul Său pentru viaţa noastră și pentru biserică trebuie să fie prioritare