„Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci". (Daniel 12:3)

   Succesul în viaţă este dat de ocuparea timpului cu lucrurile cu adevărat importante. În lumea noastră, putem avea succes în mai multe domenii. Să presupunem că ai ocazia de a sta de vorbă cu un președinte de bancă și că îi spui: „Am absolvit de curând facultatea și îmi doresc foarte mult să am succes în viaţă. Puteţi, vă rog, să îmi daţi un sfat în acest sens?” Probabil că răspunsul său va fi acesta: „Fii independent economic și financiar. Dă-ţi silinţele să ajungi în topul economiștilor. Luptă-te să devii milionar cât mai curând posibil.”

   Ce sfat crezi că ai primi de la un producător de film multimilionar? „Celebritatea este cheia. Câștigă aplauzele și elogiile maselor.” Dar de la un președinte de universitate? „Dobândește cea mai bună educaţie posibilă. Obţine doctoratul. Depune eforturi să devii savant. Câștigă, dacă e posibil, un Premiu Nobel!” Într-un anumit sens, multe din aceste lucruri merită să devină priorităţile noastre.

   Dar oare ce răspuns am primi de la Domnul Isus? Potrivit textului de astăzi, „cei înţelepţi vor străluci… ca stelele în veac și în veci de veci”. Dacă ai posibilitatea, ieși afară și privește cerul înstelat, la fel ca Avraam, Iosif, Moise și apostolii, și gândește-te ce este trainic cu adevărat.

   Şi presupune că ai mai avea de trăit un singur an. Nu-i așa că ai căuta în primul rând lucrurile cu adevărat esenţiale? Am citit deunăzi despre o femeie înstărită, pasageră la bordul unui vas naufragiat în Pacificul de Sud, care, în timp ce aștepta să fie preluată de o barcă de salvare, a plecat din rând, spunând că uitase ceva în cabină. Oamenii s-au gândit că s-a dus să-și ia diamantele și alte lucruri de valoare, însă ea s-a întors cu trei portocale. Într-adevăr, în arșiţa din Pacificul de Sud, portocalele erau cu mult mai importante decât diamantele!

   Atunci când cineva alege un mod de viaţă pe care mai târziu îl regretă, istoria îl clasează, pe bună dreptate, ca fiind un om neînţelept.

  „Doar spini sunt trandafirii, în jerbe funerare

  Cununi de neputință şi slăbiciuni amare

  De nu esti Tu Stăpânul aşa cum mi Te-am pus

  Să-mi dai vieții rostul, Prea-bunul meu Isus.”