„Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nă- dejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă". (1 Petru 3:15)

   Creştinilor li se întâmplă de multe ori să își apere convingerile intrând în conflict cu ceilalţi. În general, când intră în altercaţii, oamenii își pierd simţul proporţiilor. Problemele minore sunt subliniate exagerat. Adevărurile majore sunt scăpate din vedere. Sunt abordate numai subiectele favorite. Opiniile sunt ridicate la rangul de adevăruri. Toţi sunt judecaţi la grămadă. Părţile aflate în dispută ajung să-și dea cu părerea asupra unor chestiuni care nu ţin de competenţa lor.

   Când ne gândim la nevoile acute ale oamenilor și la căutările lor avide după un mesaj divin autentic, ne dăm seama că încercarea de a apăra Evanghelia și adevărul într-un spirit de contradicţie este demnă de toată mila. Oamenii obosesc la un moment dat de atâtea îndoieli și contraargumente.

   Cei care și-au făcut un obicei din a ridica întrebări și din a tăgădui ceea ce stă scris în Cuvântul lui Dumnezeu nu mai au ochi pentru realităţile pozitive. Sunt situaţii în care analiza critică a convingerilor noastre este necesară. Însă numai mărturia pozitivă și constructivă, bazată pe experienţa personală cu Hristos, este cea care va da roade. Numai ea convinge și edifică. Numai mărturia însufleţită cu privire la marile adevăruri ale mesajului nostru convinge mintea și îi câștigă pe oameni de partea adevărului.

   Personal, am convingerea că biserica mea îi stimulează pe tineri să ţinteas- că spre cel mai înalt ideal moral și spiritual din câte există. Solia îngerului al treilea este pentru noi toţi o problemă de importanţă veșnică, o chestiune de viaţă și de moarte, nu o născocire sau o înșelătorie. Au nevoie de ea oamenii de pretutindeni și toţi creștinii care se ascund după masca unei credinţe ieftine. Avem nevoie de ea noi toţi cei care vrem în mod sincer și mai presus de toate să Îl vedem pe Hris- tos venind pe norii cerului în generaţia noastră. Ce este pentru noi Legea divină? O literă moartă sau cuvântul viu al lui Dumnezeu? Este ea o lege a onestităţii, a bunătăţii, a curăţiei și a adevărului, fără de care Evanghelia nu ar avea sens? Cel care rămâne în Hristos „trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus” (1 Ioan 2:6).