Scriu. Din dragoste, din dor, din cel mai mare drag de Cel pe care-L sărbătoresc în fiecare zi, nu doar de Crăciun.

Isus Hristos. Iubire. Fericire. Putere. Încredere. Speranță. Siguranță. Infinitate. Cuvinte și gând limitat pentru a putea fi descris.

Iubitul inimii mele, cine e ca Tine?

Vreau să îți scriu că Te iubesc. Ți-am zis iubirea, Ți-am șoptit iubirea, Ți-am cântat iubirea, Ți-am trăit iubirea. Acum Ți-o scriu. În cuvinte, cu duhul și inima, prin harul Tău. E o onoare. Îți mulțumesc că am onoarea să îți scriu, și Tu, Cel care ești mai presus de Regi și Împărați, să primești fiecare cuvânt, lacrimă, simțire. Și să-Ți fie bucurie, desfătare.

Mă copleșești. Și nu mă satur. Mă porți spre cele mai neînțelese înalțimi, mă faci să simt că Universul nu are granițe, mă faci să ating ce mintea omului e incapabilă să raționalizeze. În prezența Ta, sunt mai mult decât un om. Sunt creația mâinilor Tale, sunt o minune, de aceea îmi dai să trăiesc minuni, să iubesc minuni. Mă modelezi, Olarul meu iubit, și inima mea ia forme divine.

Privește-mă. Privirea Ta mă face să mă simt iubită și fericită. Cine sunt eu să am parte de acestea? Știu că nu merit. Dar știu și că iubirea nu e pe merite. Învăț de la Tine.

Îmi faci duhul să zburde de fericire. Inima să danseze. Ochii să-mi fredoneze cântece de dragoste.

Mi-am obișnuit mâna în mâna Ta. Și e atât de bine! Va sta acolo o veșnicie.

Te sărbătoresc în fiecare zi, căci Te iubesc neîncetat. În fiecare zi îți sunt recunoscătoare că ai venit pentru mine și ai făcut mai mult decât pot înțelege. Tu ai demonstrat că nu există om inferior sau superior, există deasupra a toate doar un Dumnezeu. Exiști.

Te sărbătoresc nu precum acum Te-ai născut, ci gândindu-Mă la splendoarea ce Te definește acum la dreapta Tatălui. Te sărbătoresc ca pe Cel mai mare Rege, nu ca pe un copil. Nu Te laud ca pe un pruncușor, ci ca pe Unicul și Adevăratul Dumnezeu.

Îmi auzi inima, nu-i așa? Nu pot descrie tot, ce bine că Tu, oricum, înțelegi mai mult ca mine. Îți mulțumește. Îți mulțumește cum numai ea știe să o facă, fără să pot înțelege nici măcar eu. E limbajul ei personal prin care îmi demonstrează relația strânsă pe care o are cu Tine. Pe care nimeni și nimic nu o va vătăma. Ca în orice relație vor exista greutăți, dar iubirea biruiește. Învăț de la Tine.

În această perioadă m-ai ajutat să descopăr profunzimea iubirii mele față de Tine. Tu ai sădit-o, e normal să mă uimească. Nu pot trăi fără Tine, doar exista. Oricum, nu pot percepe așa ceva. Fără Tine inima mea nu poate să respire, și atunci ce folos să consum chiar tot aerul din lumea aceasta?

Pe stâncă trăiesc iubirea ce am învățat-o în vale. Ce metode ai de a mă învăța! Ești minunat! E minunat să trăiesc ce nu înțeleg, prin credință și încredere! Mă abandonez încontinuu în brațele Tale, Tu mă porți. Tu mă faci să pășesc pe ape.

Ești mai mult decât tot. Ești mai mult… și Îți mulțumesc că ești! Din veșnicie în veșnicie.

Te iubesc.

https://dependentadedumnezeu2015.wordpress.com/2015/12/30/sarbatoritului-inimii-mele/