Cantarea Cantarilor

Autor: Ciprian Muresan | Album: Cantarea Cantarilor | Tematica: Diverse
Resursa adaugata de MihailCiprianMuresan in 17/01/2016

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 10/10 X

Media 10 din 2 voturi

Referințe

Cantarea cantarilor 1:1-8:14

CÂNTAREA CÂNTĂRILOR
Cantarea cantarilor 1:1 Cântarea cântărilor, făcută de Solomon.
Cantarea cantarilor 1:2 Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,
Cantarea cantarilor 1:3 mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!
Cantarea cantarilor 1:4 Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui… Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda dezmierdările tale mai mult decât vinul! Pe drept eşti iubit.
Cantarea cantarilor 1:5 Sunt neagră, dar sunt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sunt corturile Chedarului şi cum sunt covoarele lui Solomon.
Cantarea cantarilor 1:6 Nu vă uitaţi că sunt aşa de negricioasă, căci m-a ars soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine şi m-au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n-am păzit-o.
Cantarea cantarilor 1:6 Sau: m-a privit.
Cantarea cantarilor 1:7 Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? –
Cantarea cantarilor 1:8 Dacă nu ştii, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor şi paşte-ţi iezii lângă colibele păstorilor!
Cantarea cantarilor 1:9 Cu iapa înhămată la carele lui Faraon te asemăn eu pe tine, scumpa mea.
Cantarea cantarilor 1:10 Ce frumoşi îţi sunt obrajii în mijlocul lănţişoarelor de la gât şi ce frumos îţi este gâtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!
Cantarea cantarilor 1:11 Îţi vom face deci lănţişoare de aur, cu stropituri de argint. –
Cantarea cantarilor 1:12 Cât stă împăratul la masa lui, nardul meu îşi răspândeşte mirosul.
Cantarea cantarilor 1:13 Preaiubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir care se odihneşte între ţâţele mele.
Cantarea cantarilor 1:14 Preaiubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă din viile din En-Ghedi. –
Cantarea cantarilor 1:15 Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti, cu ochii tăi de porumbiţă! –
Cantarea cantarilor 1:16 Ce frumos eşti, preaiubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru! –
Cantarea cantarilor 1:17 Cedrii sunt grinzile caselor noastre şi chiparoşii sunt pardoselile noastre. –
Cantarea cantarilor 2:1 Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –
Cantarea cantarilor 2:2 Ca un crin în mijlocul spinilor, aşa este iubita mea între fete. –
Cantarea cantarilor 2:3 Ca un măr între copacii pădurii, aşa este preaiubitul meu între tineri. Cu aşa drag stau la umbra lui şi rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele.
Cantarea cantarilor 2:4 El m-a dus în casa de ospăţ şi dragostea era steagul fluturat peste mine.
Cantarea cantarilor 2:5 Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragostea lui.
Cantarea cantarilor 2:6 Să-şi pună mâna stângă sub capul meu şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui! –
Cantarea cantarilor 2:7 Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp: nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea! –
Cantarea cantarilor 2:8 Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine sărind peste munţi, săltând pe dealuri.
Cantarea cantarilor 2:9 Preaiubitul meu seamănă cu o căprioară sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, priveşte printre zăbrele.
Cantarea cantarilor 2:10 Preaiubitul meu vorbeşte şi-mi zice: „Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
Cantarea cantarilor 2:11 Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia şi s-a dus.
Cantarea cantarilor 2:12 Se arată florile pe câmp, a venit vremea cântării şi se aude glasul turturelei în câmpiile noastre.
Cantarea cantarilor 2:13 Se pârguiesc roadele în smochin şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul. Scoală-te, iubito, şi vino, frumoaso!
Cantarea cantarilor 2:14 Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi faţa ta şi fă-mă să-ţi aud glasul! Căci glasul tău este dulce şi faţa ta, plăcută.” –
Cantarea cantarilor 2:15 Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare! –
Cantarea cantarilor 2:16 Preaiubitul meu este al meu, şi eu sunt a lui; el îşi paşte turma între crini.
Cantarea cantarilor 2:17 Până la răcoarea zilei şi până la lungirea umbrelor, întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb peste munţii ce ne despart!
Cantarea cantarilor 3:1 Am căutat noaptea în aşternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele; l-am căutat, dar nu l-am găsit…
Cantarea cantarilor 3:2 M-am sculat atunci şi am cutreierat cetatea, uliţele şi pieţele, şi am căutat pe iubitul inimii mele… L-am căutat, dar nu l-am găsit!
Cantarea cantarilor 3:3 M-au întâlnit păzitorii care dădeau ocol cetăţii şi i-am întrebat: „N-aţi văzut pe iubitul inimii mele?”
Cantarea cantarilor 3:4 Abia trecusem de ei, şi am găsit pe iubitul inimii mele. L-am apucat şi nu l-am mai lăsat până nu l-am adus în casa mamei mele, în odaia celei ce m-a zămislit. –
Cantarea cantarilor 3:5 Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp, nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea. –
Cantarea cantarilor 3:6 Ce se vede suindu-se din pustie ca nişte stâlpi de fum, în mijlocul aburilor de mir şi de tămâie, înconjurată de toate miresmele negustorilor de mir? –
Cantarea cantarilor 3:7 Iată, este pataşca lui Solomon, cu şaizeci de viteji de jur împrejur, cei mai viteji din Israel.
Cantarea cantarilor 3:8 Toţi sunt înarmaţi cu săbii şi toţi sunt deprinşi la luptă, fiecare cu sabia la coapsă, ca să n-aibă nimic de temut în timpul nopţii.
Cantarea cantarilor 3:9 Împăratul Solomon şi-a făcut această pataşcă din lemn din Liban.
Cantarea cantarilor 3:10 Stâlpii i-a făcut de argint, rezemătoarea, de aur, scaunul, de purpură, iar mijlocul împodobit cu o ţesătură aleasă, lucrată de dragostea fiicelor Ierusalimului.
Cantarea cantarilor 3:11 Ieşiţi, fetele Sionului, şi priviţi pe împăratul Solomon, cu cununa cu care l-a încununat mama sa în ziua cununiei lui, în ziua veseliei inimii lui. –
Cantarea cantarilor 4:1 Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.
Cantarea cantarilor 4:2 Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi tunse care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă.
Cantarea cantarilor 4:3 Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz şi gura ta este drăguţă; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta.
Cantarea cantarilor 4:4 Gâtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atârnă de el, toate scuturi de viteji.
Cantarea cantarilor 4:5 Amândouă ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare care pasc între crini.
Cantarea cantarilor 4:6 Până se răcoreşte ziua şi până fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, şi la tine, deal de tămâie.
Cantarea cantarilor 4:7 Eşti frumoasă de tot, iubito, şi n-ai niciun cusur.
Cantarea cantarilor 4:8 Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Priveşte din vârful muntelui Amana, din vârful munţilor Senir şi Hermon, din vizuinile leilor, din munţii pardoşilor!
Cantarea cantarilor 4:9 Mi-ai răpit inima, soro mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănţişoarele de la gâtul tău!
Cantarea cantarilor 4:10 Ce lipici în dezmierdările tale, soro mireaso! Dezmierdările tale preţuiesc mai mult decât vinul şi miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele!
Cantarea cantarilor 4:11 Miere picură din buzele tale, mireaso, miere şi lapte se află sub limba ta şi mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
Cantarea cantarilor 4:12 Eşti o grădină închisă, soro mireaso, un izvor închis, o fântână pecetluită.
Cantarea cantarilor 4:13 Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri şi nard;
Cantarea cantarilor 4:14 nard şi şofran, trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie, smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme.
Cantarea cantarilor 4:15 O fântână din grădini, un izvor de ape vii ce curge din Liban.
Cantarea cantarilor 4:16 Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi! Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! – Să intre iubitul meu în grădina lui şi să mănânce din roadele ei alese! –
Cantarea cantarilor 5:1 Eu intru în grădina mea, soro mireaso, îmi culeg smirna cu miresmele mele, îmi mănânc fagurele de miere cu mierea mea, îmi beau vinul cu laptele meu… – Mâncaţi, prieteni, beţi şi îmbătaţi-vă de dragoste! –
Cantarea cantarilor 5:2 Adormisem, dar inima îmi veghea… Este glasul preaiubitului meu, care bate: „Deschide-mi, soro, scumpo, porumbiţo, neprihănito! Căci capul îmi este plin de rouă, cârlionţii îmi sunt plini de picurii nopţii.” –
Cantarea cantarilor 5:3 „Mi-am scos haina. Cum să mă îmbrac iarăşi? Mi-am spălat picioarele. Cum să le murdăresc iarăşi?”
Cantarea cantarilor 5:4 Dar iubitul meu a vârât mâna pe gaura zăvorului şi mi-a fost milă de el atunci.
Cantarea cantarilor 5:5 M-am sculat să deschid iubitului meu, în timp ce de pe mâinile mele picura smirnă şi de pe degetele mele picura cea mai aleasă smirnă pe mânerul zăvorului.
Cantarea cantarilor 5:6 Am deschis iubitului meu, dar iubitul meu plecase, se făcuse nevăzut. Înnebuneam când îmi vorbea. L-am căutat, dar nu l-am găsit; l-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
Cantarea cantarilor 5:7 Păzitorii care dau ocol cetăţii m-au întâlnit, m-au bătut, m-au rănit; mi-au luat marama străjerii de pe ziduri.
Cantarea cantarilor 5:8 Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, dacă găsiţi pe iubitul meu, ce-i veţi spune?… Că sunt bolnavă de dragoste! –
Cantarea cantarilor 5:9 Ce are iubitul tău mai mult decât altul, o, cea mai frumoasă dintre femei? Ce are iubitul tău mai mult decât altul, de ne rogi aşa de fierbinte? –
Cantarea cantarilor 5:10 Iubitul meu este alb şi rumen, deosebindu-se din zece mii.
Cantarea cantarilor 5:11 Capul lui este o cunună de aur curat, pletele lui ca nişte valuri sunt negre cum e corbul.
Cantarea cantarilor 5:12 Ochii lui sunt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor, scăldaţi în lapte şi odihnindu-se în faţa lui plină.
Cantarea cantarilor 5:13 Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare; buzele lui sunt nişte crini, din care curge cea mai aleasă smirnă.
Cantarea cantarilor 5:14 Mâinile lui sunt nişte inele de aur, ferecate cu pietre de crisolit; trupul lui este un chip de fildeş lustruit, acoperit cu pietre de safir;
Cantarea cantarilor 5:15 picioarele lui sunt nişte stâlpi de marmură albă, aşezaţi pe nişte temelii de aur curat. Înfăţişarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales ca cedrii.
Cantarea cantarilor 5:16 Cerul gurii lui este numai dulceaţă şi toată fiinţa lui este plină de farmec. Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu, fiice ale Ierusalimului! –
Cantarea cantarilor 6:1 Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă dintre femei? Încotro a apucat iubitul tău, ca să-l căutăm şi noi împreună cu tine? –
Cantarea cantarilor 6:2 Iubitul meu s-a coborât la grădina lui, la stratul de miresme, ca să-şi pască turma în grădini şi să culeagă crini.
Cantarea cantarilor 6:3 Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu; el îşi paşte turma între crini. –
Cantarea cantarilor 6:4 Frumoasă eşti, iubito, ca Tirţa, plăcută ca Ierusalimul, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor.
Cantarea cantarilor 6:5 Întoarce-ţi ochii de la mine, căci mă tulbură. Perii tăi sunt ca o turmă de capre care poposesc pe coama Galaadului.
Cantarea cantarilor 6:6 Dinţii tăi sunt ca o turmă de oi care ies din scăldătoare, toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă.
Cantarea cantarilor 6:7 Obrazul tău este ca o jumătate de rodie, sub marama ta…
Cantarea cantarilor 6:8 Am şaizeci de împărătese, optzeci de ţiitoare şi fete fără număr,
Cantarea cantarilor 6:9 dar numai una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea; ea este singură la mama sa, cea mai aleasă a celei ce a născut-o. Fetele o văd şi o numesc fericită; împărătesele şi ţiitoarele, de asemenea, o laudă. –
Cantarea cantarilor 6:10 „Cine este aceea care se iveşte ca zorile, frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca nişte oşti sub steagurile lor?” –
Cantarea cantarilor 6:11 M-am coborât în grădina cu nuci să văd verdeaţa din vale, să văd dacă a înmugurit via şi dacă au înflorit rodiile.
Cantarea cantarilor 6:12 Dar, fără să bag de seamă, dorinţa mea m-a dus la carele poporului unui om ales. –
Cantarea cantarilor 6:13 Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim. – Ce aveţi voi să vă uitaţi la Sulamita ca la nişte fete ce joacă în cor?
Cantarea cantarilor 6:13 Evreieşte: din Mahanaim (Gen. 32:2).
Cantarea cantarilor 7:1 Ce frumoase îţi sunt picioarele în încălţămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sunt ca nişte lănţişoare de pus la gât, lucrate de mâinile unui meşter iscusit.

E un lucru deosebit ca mai multe cantari sa se poata lega una de alta, sa poata sa isi dea mana una alteia si sa formeze impreuna o singura cantare. Pentru timpurile noastre, o astfel de cantare, ar fi imposibil de scris. Sa ne uitam numai in mediul nostru evanghelic, intre noi, mai personal, intre tine si aproapele tau, si apoi intre tine si Dumnezeu. In adunarea unde esti, cantarea ta se poate lega de cantarea celui de langa tine, ar avea ea vreo continuitate, ar avea ea vreun sens, ar avea cineva de invatat din ea ceva, ar transmite ea ceva cuiva? Te poate oare descoperi cineva prin cantare? Cantarea fratelui tau, se poate lega de cantarea ta? Cantarea bisericii tale, ar putea fi legata de cantarile celorlalte biserici, asa incat ele sa formeze o singura cantare? Cantarile tuturor bisericilor de pretutindeni ar putea ele sa fie legate impreuna si sa formeze impreuna o cantare.

Cantarea cantarilor facuta de Solomon, este o cantare a 30 de cantari scrise de Solomon. Eu, atatea cantari am gasit in cartea Cantarea Cantarilor. Treizeci de cantari, care se leaga una de alta, formand cea mai pretioasa cantare. Numai un evreu ar fi putut face asa ceva. Numai un om cu intelepciune ar putea sa lege cantare dupa cantare, avand aceleasi personaje in fiecare cantare, dar in imprejurari diferite. Solomon, cand a scris aceste cantari, a scris fara sa fie partinitor in dreptul vreunui personaj care face subiectul cantarilor. Solomon, foloseste pilde de vorbire, pilde de exprimare, descrie oamenii prin anumite forme, dandu-le culoare, dandu-le miros, dandu-le gust, dandu-le directie, dandu-le speranta, dandu-le un viitor. Parca il vad pe Solomon cand a avut sa scrie despre ea de pilda, el insusi s-a pus in papucii ei, ajungand pana acolo sa vorbeasca din inima ei. Si despre el Solomon, scrie cu descrieri si dorinte ale inimii lui, apoi, dorintele ei se tin dupa el, si dorintele lui sunt prea tarzii pentru ea. La urma, ea gaseste pacea, la urma, invinge dragostea. Dragostea, si ea cunoaste doua mari dimensiuni, o dragoste fireasca care se lasa starnita inainte de vreme, si o dragoste care nu poate fi stinsa niciodata si care vine odata cu mireasma Mirelui.

17.01.2016 Ireland

Ciprian Muresan.