"Romani 4:2."Dacă Avram a fost socotit neprihănit prin fapte, are cu ce să se laude, dar nu înaintea lui Dumnezeu."

   Cui putea Avraam să se laude?? Oamenilor din jurul lui, care, sigur vedeau faptele lui, dar care, nu vedeau ce se ascundea în inima lui, ca fiu, ca sot, ca cetăţean din vremea lui. Avraam era respectat, apreciat şi oamenii, chiar doreau să-l răsplătească, pentru faptele lui bune şi de vitejie. Însă numai Dumnezeu vedea ce se ascundea în inima şi sufletul lui. Avraam Îl cunoştea pe Dumnezeu şi avea încredere în dragostea, protecţia şi călăuzirea pe care El i-o dădea în viaţă. Dragostea lui Dumnezeu, pentru el, a umplut şi inima lui de dragoste, iar această dragostea a născut în Avraam, credinţa care s-a dovedit într-o ascultare sută la sută pentru ceea ce, Dumnezeu îi promisese. Dacă era socotit neprihănit prin fapte nu mai era prin HAR, ci era ceea ce el ar fi meritat să primească. Avraam nu avea cu ce se lăuda înaintea lui Dumnezeu.

  Romani 4:3-4. "Căci ce zice Scriptura?  Avraam a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire. Însă celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat."

Apoi, vers.5 "pe când celui ce nu lucrează, ci crede în CEL ce socoteşte pe păcătos neprihănit, credinţa pe care o are el, îi este socotită ca neprihănire."

   Foarte tare!! Şi cam greu de digerat, pentru mulţi astăzi, care sunt mântuiţi prin Har şi încearcă să trăiască prin fapte, lucru care nu este posibil, iar acel lucru se dovedeşte în vieţile oricărui, prin faliment în faţa păcatului şi nesiguranţa mântuirii.

Apoi vers.6. "Tot astfel şi David numeşte fericit pe omul acela, pe care Dumnezeu fără fapte, îl socoteşte neprihănit."

  Fără care fapte, îl socoteşte neprihănit? Fără faptele bune, pentru că pentru faptele rele a plătit Isus Hristos Domnul slavei odată pentru totdeauna, păcatul trecut, prezent şi viitor; totul, a fost purtat de El, ca noi, să fim neprihănirea LUi Dumnezeu în Hristos. (2 Cor.5:21.)

   Deci, mântuirea noastră este asigurată prin credinţă, iar pentru faptele pe care Duhul Sfânt le-a pregătit pentru noi, ca să umblăm în ele vom fi răsplătiţi în ziua când Domnul, ne va pune în faţă faptele noastre făcute în credincioşie faţă de El.

   Maranata, vino Doamne Isuse!!!