Atunci când, Dumnezeu a trimis pe singurul Său Fiu, Isus Hristos, Domnul nostru, la cruce, ca să plătească preţul păcatului nostru, luând asupra Lui tot blestemul pe care noi eram datori să-l plătim integral, atunci, El a zis: "Intraţi în odihna mea." Apoi zice în versetul 11 - grăbiţi-vă să intraţi în această odihnă. Tot păcatul trecut, prezent şi viitor a fost plătit, putem să ne odihnim, nu numai duhul nostru, ci în fiecare zi să ne înnoim mintea cu Cuvântul Lui, care ne va face conştienţi de cine suntem în Hristos, iar sufletul nostru nu va mai transmite trupului stress,îngrijorare, frică, mânie, tulburare, ci va fi "odihnă şi pace." Să înţelegem bine: cel ce aduce aceste lucruri în viaţa noastră nu este Isus, ci hoţul care vrea să fure şi să ne junghie. Domnul Isus a venit să aducă pentru copiii Săi, viaţă şi viaţă din belşug. O viaţă în "odihnă." Când ajungem să pricepem aceste lucruri putem să trăim în "odihnă." 

    

   E foarte ciudat să vezi astăzi în Biserici creştini amărâţi, trudiţi, ajunşi să nu doarmă noaptea numai cu tranchilizante, şi care nu se bucură de ziua de astăzi, aşa, ca de un dar al lui Dumnezeu pentru om, în care El vrea să ni se descopere, ci plângându-şi de milă, pentru că sunt striviţi de boli, griji, îngrijorări, care scurtcircuitează pacea şi odihna, aduse de Isus Domnul, la cruce. Dumnezeu a pus totul la dispoziţia copiilor Săi. Însă, nu satan singur a reuşit să aducă atâta confuzie în Biserici, ci religia, cea care vorbeşte omului despre Dumnezeu, spunându-i: Aşa vrea El ca să te înveţe ceva, să te smerească. Aşa Îi place Domnului să plângi decât să fii vesel. Şi ceva şi mai groaznic: Aşa vrea El să ia mama de la copii, El e suveran şi face tot ce vrea. În asemenea situaţii, e foarte greu să trăieşti în odihnă, şi după cum zicea Pavel: bucuraţi-vă întodeauna şi iarăşi zic: bucuraţi-vă, creştinii sinceri, ajung să se bucure foarte puţin de Isus, fiindcă ziua este năpădită de toate necazurile, şi învăţătura deficitară, nu lasă inima să dorească să cunoască adevărul Evangheliei care ar putea să elibereze şi să aducă odihna şi pacea zilei de astăzi, ci ne amărăşte trecutul, ne amărăşte prezentul şi de multe ori nu am mai vrea viitorul...

    

   Ceea ce eu am scris în acest devoţional, nu am scris din auzite, ci am trecut prin toate aceste, simţindu-le peste viaţa mea. Când am gustat ce bun este Domnul, ce scumpă este odihna Lui şi ce dulce este pacea Lui, nu mă mai interesează nici teologia, nici tradiţia, şi nici regulile religiei, şi nici chiar ura şi ocara pe care o aruncă atunci când cineva o abandonează. Isus Hristos este totul şi prin Hristos pot totul. Aşa că "Ziua de astăzi în "odihnă" înseamnă viaţă din belşug."