Luca 19:29-40,

Intrarea lui Isus in Ierusalim este numita in lumea crestina ca si sarbatoarea floriilor, macar ca nu exista  nici o evidenta ca au fost aruncate florii de vreun fel, ci doar  evidenta ca au fost asternute haine si presarate ramuri de copaci taiate de pe camp. Isus nu a intrat pe flori in Ierusalim, desi multi  in cer pe flori doresc sa fie dusi. Noi avem o cantare care zice:" In cer pe flori nu poti fi dus cand alti s-au luptat, si pentru Mirele Isus, chiar viata ei si-au dat.". In Ierusalim nu s-a intrat pe flori, si nu se va intra pe un drum al florilor, ci pe un drum al crucii, un drum al smereniei, un drum al pacii, si un drum al biruintei.

Un magarus legat si neincalecat. Si  Domnul  are trebuinta de el. Daca cineva se simte astazi ca este  legat si nefolosit, sau ne pus in vreo folosinta de vreun fel in biserica, fie ca este considerat inca  copil, fie  ca este considerat inca neincercat, si totusi este legat, si totusi este  nefolosit, afla astazi ca Isus nu va intra in Ierusalim fara tine. De acolo de unde nu esti folosit si esti si legat, o sa fi deslegat si o sa fi folosit de Isus. Martori la aceasta intrare a lui Isus in Ierusalim au fost doar oameni care s-au smerit, s-au dezbracat de haina lor, si-au asternut haina ca sa fie calcata in picioare de acel magarus care il ducea pe Isus. Poate ca au fost doctori pe acolo, poate au fost oameni care lucrau la vama, poate au fost  ingineri si ofiteri de armata. A fost un drum al hainelor de tot felul, haine de oameni mari si tari, haine de oameni mici si saraci, haina bolnavului, dar mai mult decat atat, toate aceste haine, acopereau un om al pacatului, un om care desi avea functii era mort in pacate si in greseli. Erau si haine ale multor falimentati de soarta pe acolo, erau si haine stralucitoare pe acolo, haine scumpe. Trebuia o dezbracare a hainei si o umilinta, ca sa asterni aceea haina in drumul lui Isus. Si-au dat hainele lor incarcate de pacate ca sa fie calcate in teascul din afara viei, pe coborasul Muntelui Maslinilor. Ucenici care asistau la aceasta intrare in Ierusalim, pe un drum al hainelor, au vazut  o multime de minuni spune  v 37, si au inceput sa  laude pe Dumnezeu plini de bucurie. Era o minune in Israel ca omul sa isi scoata haina si sa si-o arunce  la picioarele lui Isus. Dar era o si mai mare minune profilul persoanei care facea acest lucru. De la mic la mare, de la bogat la sarac, toti au un numitor comun: dezbracarea hainelor. Noi vrem ca astazi Isus sa vina de multe ori in mijlocul nostru si numai nu mai vine. De ce? Pentru ca nu ne dezbracam hainele, nu ne dezbracam de haina rautati, de haina maniei, de haina lacomiei, de haina curviei, de haina minciunii. Noi vrem un Isus plin de slava pe un drum al crucii, dar noi  sa avem in continuare acelasi fel de viata, acelasi fel de haina. Personal cred ca drumul magarusului  a fost ingreunat din pricina hainelor si a crengilor care erau in calea lui. Era un drum al crucii si pentru magarus, chiar daca calca pe haine si pe acele crengi,  in vazul tuturor, in timp ce alti strigau de bucurie, in timp ce alti se dezbracau de haina lor, el magarusul, coboara  muntele Maslinilor cu greu.

Haine si crengi. Acele crengi taiate din copaci si presarate pe drum nu erau decat o marturie a celor dezbracati ca ei pe langa ca erau oameni, erau si pomi,  dar ei erau acei pomi ai campului fara roade, dar aveau crengi, aveau  frunze.  Cand au taiat acele crengi au vrut sa spuna peste veacuri ca omul are  nevoie de o taierea imprejur a lui Hristos. Cand s-au dezbracat de hainele lor, au vrut sa spuna peste veacuri  ca oamenii au nevoie de o dezbracare de trupul poftelor firi pamantesti. Acele crengi taiate reprezenta un loc gol intr-un trunchi plin de viata, intr-o tara a fagaduintei, si acel loc a fost ocupat de noi neamurile dupa inviere, din Ziua Cinzecimi incoace.

Crengi si haine au fost, semn ca ei erau  si pomi dar si oameni, semn ca ei trebuia sa dea si roade, dar sa poarte si o haina noua, nu o haina a vechiului om, ci o haina a neprihaniri. Aceasta haina care  este curatita de sangele lui Isus Hristos de orisice pacat.  Drumul inspre Ierusalimul cel nou este un drum al bucuriei, pentru ca pe el  se intampla cu adevarat minunii. Si cu cat Ziua Domnului se aproprie o sa vedem cum multi o sa vina si o sa isi astearna hainele lor inaintea lui Isus, multi o sa il caute pe Isus, o sa caute mantuirea, o sa se smereasca, si nu o sa mai tina cont de cine au fost , si nici de cine sunt, ci de ceea ce ei pot sa fie.

Pe drumul crucii trebuie sa se auda cantari de lauda, cu glas tare, ca semn ca acolo  este un drum al bucuriei, un drum al nadejdi, un drum al pacii, inspre o cetate a neprihaniri, inspre o viata vesnica.

Erau si niste pietre pe acolo, care erau pregatite ca la doar un semnal sa cante ele, sa strige ele. Si cand ei au tacut, am inceput noi pietrele sa strigam. O ce har, ca de la neamuri sa se auda laudele Domnului pentru o lucrare savarsita cu 2000 de anii in urma. Imparatul  venea in Numele Domnului, intr-o cetate a Domnului, pe un drum al crucii, inconjurat de oameni dezbracati de haina lor, calcand peste crengi si netinand in seama abaterile noastre, in mijlocul strigatelor de osanale si de slava. Aceasta intrare a lui isus in Ierusalim trebuie sa ne fie unstil de viata de zi cu zi, in ce priveste dezbracarea de pofte, si taierea imprejur a inimi, si apoi laude si osanale, apoi laude si inchinare.

In cetate, Isus va plange, pentru ca acolo nu a gasit o cetate la fel de cercetata ca si aceasta multime de pe drum. Acolo nu a gasit  oameni dezbracati de rautate si viclenie. Au avut cu totii grija ca sa isi pastreze hainele, rautatea, judecatile si asupririle, ba inca haina judecatii. Acolo nu a gasit oameni taiati imprejur cu inima. Erau lucruri care le-ar fi adus pacea pentru totdeauna, aceste doua lucruri, dezbracarea si taierea imprejur a inimi. Dar ei au ramas pe un drum al floriilor, al Legii, al taieri imprejur  in carne, al hainelor straine nedezbracate de pe ei inca.

27 martie 2016. Irlanda.

Ciprian Muresan.