A fost odata un tanar si bogat in acelasi timp, care cantarindu-si bine bogatiile, a ajuns  la concluzia ca  nu are  ce este cel mai important. Nu avea viata vesnica. Le avea pe toate, si din belsug, dar nu avea constiinta impacata ca  are viata vesnica. Si s-a decis sa mearga  la Acel care poate sa dea viata vesnica, si s-a dus. Nu a cautat nici pe Gamaliel, nici pe Ana, nici pe Caiafa, nici pe Cezar, nici pe mai marii  spirituali ai lui Israel, ci a cautat pe Fiul lui Dumnezeu, pe Isus Hristos. Si Isus Se lasa gasit pentru oricine Îl cauta ca sa ceara viata vesnica. Si Isus este singurul care este calea in viata vesnica. Ce gol mare poate  lasa in fiinta umana lipsa de certitudine a vietii vesnice. Stia acest tanar bogat ca trebuia facut un bine, ca sa intre in viata vesnica. Dar acest bine nu era un lucru usor de inteles. Ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica? Poruncile le pazea cu grija din tinerete. Nu era acesta un bine? Sa ai poruncile si sa le pazesti, si sa le implinesti? Iubea pe aproapele lui ca pe el insusi, zicea el, si nu stim ce cost platea pentru aceasta. Clar este ca, costul era destul de mic, el avea multe avutii. Eu inteleg ca a iubi pe aproapele meu ca pe mine insumi, este ca atat cat am eu, trebuie sa aibe si aproapele meu. Cum ma imbrac pe mine, sa imi imbrac aproapele, ce mananc eu sa manance aproapele, concediul meu sa il aibe si aproapele meu, masina ca a mea sa aibe si aproapele meu. De ce? Pentru ca il iubesc. Dragostea este jertfitoare, umbla la buzunar, plateste in avans hanul, isi foloseste totul, da totul pentru ca nadajduieste totul.

   Acest tanar a intrat intr-o destul de mare confruntare cu adevarul lui personal. 'Ceva imi lipseste', isi zicea el. Pazesc totul cu grija, dar simt ca am lipsuri. Ce profil de om matur. Si bine a gandit. Asa era. Avea lipsuri. Ii lipsea pe langa viata vesnica la care aspira si comoara in cer. Avea lipsuri. Era in mijloc la atatea bogatii, si nu Îl putea urma pe Isus, nu putea sa raspunda afirmativ la chemarea: Vino si urmeaza-Ma. Dar cum sa Îl urmez pe Isus pe un drum al crucii? Nu pot sa Îl urmez cu bogatiile mele? Nu. Acolo unde sunt bogatii nu mai este cruce. Isus Hristos nu a propovaduit o Evanghelie a prosperitatii, ci o Evanghelie a belsugului de har, de pace si de indurare. " Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este moarte"; "Umblarea dupa lucrurile firii pamantesti  este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu". Nu multi au primit o chemare atat de personala ca si acest tanar. Nu multi au auzit o directie atat de clara ca acest tanar. Un singur lucru era la mijloc. Inima. Deciziile din inima. Calculele. Logica. Toate le facea cu grija, era calculat, strangator, binecuvantat am zice noi, avea multe bogatii aici pe pamant, si nimic in ceruri. Vei avea o comoara in ceruri.  Fagaduinta facuta degeaba. Era mai importanta clipa ca vesnicia. Singur  decidea anularea fagaduintei. Transformarea bogatiilor nedrepte in comori in ceruri, doar prin saracii lasati intre noi. Niciodata sa nu priviti pe cei saraci ca pe ceva uitat si batut de Dumnezeu, pentru ca daca nu ar fi ei, nimeni nu si-ar putea strange comori in cer. Ei sunt  portile de intrare ale bogatiilor  pamantesti in domeniul duhovnicesc, pentru ca atunci cind saracul manaca, el multumeste lui Dumnezeu si Îl lauda, iar laudele si multumirile saracului care ajung din pricina ta in cer, sunt bogatiile tale vesnice, comorile tale vesnice, pentru ca ele au izvorat din inimi, si sunt  adunate ca si tamaia rugaciunile, iar laudele sunt cu mult mai scumpe ca viteii din aur. Dumnezeu este proslavit din pricina generozitatii tale, si tu iti aduni comori vesnice.  O viata vesnica si comori vesnice, la aceasta suntem chemati. Nu te intrista  cand este sa alegi  intre viata vesnica si bogatii trecatoare. Nu te intrista cand este sa alegi intre comori vesnice si stralucire de moment.

   Intrarea in Imparatia cerurilor se face  de aici, de pe pamant. Uneori esti prins in Imparatia cerurilor, atunci cind ea se arunca asupra ta ca si un navod si te prinde, alteori ea creste chiar langa tine, grauntele acela mic de mustar, alteori ea  isi face lucrarea linga tine, aluatul acela care creste si este impartit. Aici  cu acest tanar bogat, Imparatia cerurilor a venit la el, si-a deschis usile larg, si-a aratat camarile si comorile, si tanarul nu a vrut sa intre in ea, iar altii, ca si acest tanar, bogati si ei, vor da buzna in fata usilor deschise ale Imparatiei cerurilor, si nu vor putea sa intre pe usa ei. Chiar o camila  ajunge sa intre prin urechile unui ac, dar bogatul nu poate sa intre in Imparatia cerurilor. O mantuire asa de grea pentru bogati si atat de usoara pentru saraci. Ucenicii au ramas destul de ingrijorati auzind acest lucru, uimiti, si-au dat seama ca  s-ar putea  sa nu poti fi mantuit. Sa fi fost oare atat de bogati toti oamenii pe vremea lor? De ce ei trebuiau sa se ingrijoreze? Era o neputinta chiar a lor personala de a se mantui. Cand au intrat in adancimea lui Hristos, s-au trezit deodata ca s-ar putea ca niciodata sa nu mai ajunga pe inaltimile lui Hristos. Dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinta. Isus a facut ca totul sa fie dependent de Dumnezeu, a pus in ei foamea si setea mai mare dupa Dumnezeu. Si astazi aceiasi foamete si sete iti va asigura atat viata vesnica cat si comori vesnice.

Luni 18 aprilie 2016, Irlanda.

Ciprian Muresan.