Duhul Sfânt este a treia Persoană din Dumnezeu; Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. El este Dumnezeu, are putere desăvârşită, locuieşte în fiecare om născut din nou. De la înălţarea Domnului Isus la cer, El locuieşte în fiecare om care prin credinţă Îl acceptă pe Domnul Isus ca Mântuitor şi Domn al vieţi lui. Duhul Sfânt este în noi şi cu noi. Ne călăuzeşte, ne vorbeşte, ne învaţă, ne mustră, ne ajută, ne iubeşte, ne descoperă pe Domnul Isus în toată slava LUI, ne mângâie, ne întăreşte.... Ce privilegiu pentru noi, ce har, har pe care cei din V.T. nu-l aveau. Noi suntem Templul Său, templu viu, pe când ei aveau templu făcut de mâini omeneşti. Avem ocazia să fim cei mai fericiţi oameni de pe pământ, dacă ne cunoaştem identitatea noastră de copii ai lui Dumnezeu, mântuiţi prin Fiul şi călăuziţi de Duhul Sfânt.

Acest mare har şi binecuvântare, nu-l aveau nici chiar ucenici Domnului Isus. Ei au umblat cu Isus trei ani şi jumătate, El i-a învăţat, i-a păzit, i-a ajutat, i-a mângâiat, le-a dat putere să scoată draci să vindece bolnavi să facă minuni, dar Duhul Sfânt nu locuia în ei. Dacă Domnul Isus pleca la Tatăl şi nu trimitea Duhul Sfânt, ucenicii nu schimbau lumea prin mărturisirea lor, fiindcă naşterea din nou este lucrarea Duhului, hotărâtă de Tatăl şi realizată de Fiul. Doar prin naşterea din nou, omul este făcut o făptură nouă în Hristos.

În Matei 20, Domnul Isus vorbea ucenicilor Săi, despre moartea, şi învierea Lui, iar următorul verset, fii lui Zebedei doreau probabil să fie cei mai mari în Împărăţia Lui Isus. Ei vedeau pământul, Isus vedea cerul. Ei şi-ar fi pregătit scaunele de domnie, lângă Isus. Luca 22, Isus Domnul le descopere, pe cel care-L va vinde şi ei deja încep cearta, care vor fi cel mai mare. Isus le vorbea despre suferinţele care-L aşteptau, ei plini de întristare cum vor parcurge lucrurile, adorm deabinelea. Domnul Isus mereu le spunea despre moartea şi învierea Lui, despre trimiterea unui Mângâitor care va fi cu ei în veci, că El se duce dar nu-i va lăsa orfani, iar Petru în grădină se răzbună pe robul marelui preot şi-i taie urechea, după care toţi Îl părăsesc.

Chiar şi după învierea Lui, Fapte 1:6. ei se mai gândeau la  a împărăţi pe pământ, deşi Domnul Isus suflase peste ei Duh Sfânt şi le făcuse cea mai mare trimitere, pentru a duce Împărăţia Lui în lume. După înălţarea Lui la cer, Duhul Sfânt făgăduit, s-a coborât peste ei, echipându-i pentru a-I putea fi martori, până la marginile pământului. Îi vedem apoi pe ucenici Domnului plini de îndrăzneală, înfruntând în faţă pe potrivnici şi ţinând sus adevărul lui Dumnezeu, şi mergând chiar până la moarte pentru Isus şi cauza Împărăţiei Lui. 

Mulţumim Tată pentru dragostea Ta, pe care ne-ai arătat-o în Domnul Isus la cruce. Mulţumim Isuse pentru că ai acceptat să faci răscumpărarea noastră din moarte, şi ne-ai adus la viaţă împreună cu Tine. Mulţumim Duhule Sfânt pentru că ai coborât din cer, ca să locuieşti în noi şi cu noi aici pe pământ. Vrem şi noi să fim martori Tăi şi să ducem mai departe mesajul dragostei Tale până la marginile pământului. În Numele Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt. Amin.