Poti sa lasi crucea jos numai atunci cind trebuie sa o aperi. Razboiul nu se da impotriva ta, ci impotriva crucii tale. Nu incerca sa iti abandonezi crucea, crezand ca are sa iti fie mai usor in viata, crezand ca o sa fii mai liber. Cu cat crucea e mai mare, cu atat tu o sa te vezi mai putin. Cu cat crucea devine tot mai grea, cu atat tu o sa devii mai tare. Uneori crucea esti tu, omul dinafara, care esti  carat cu mari greutati de omul dinlauntru, de omul duhovnicesc. Nu mai ai bucurii ca ai ramas fara de cruce, nu mai ai nadejde pentru ca ti-e crucea prea mica. Avem nevoie de cruce, de crucea lui Hristos. Crucea pe umerii nostri este o dovada ca Evanghelia lui Isus Hristos este ascultata. Evanghelia prosperitatii a ajutat pe multi sa ramana fara cruci, sa ramana descoperiti si goi. Cand ai cruce, sagetile  care se indreapta spre tine lovesc in cruce. De ce trebuie sa iti porti crucea? Ca sa biruiesti. Ca sa biruiesti goliatul din tine, ca sa biruiesti poftele care se  lupta cu cugetul tau, ca sa biruiesti gandurile si placerile murdare.

Iti trebuie cruce pe care trebuie sa te rastignesti fata de lume; acolo fata de lume sa lasi fara nici o putere pe omul firesc, pe omul din centrul atentiei, pe omul ce te duce in robie. Crucea lui Hristos este sfarsitul robiei. Slobozenie fara cruce nu se poate. Crucea este semnul ca tu trebuie sa treci de acel deal al Capatanii, de acel urcus al durerii, ca mai apoi, sa iesi biruitor asupra mortii. Singurul loc unde vrajmasul nu iti va putea zdrobi calcaiul este crucea.

Cei ce sunt ai lui Hristos si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile ei ( Galateni 5:24). Dar daca nu ai cruce, unde o sa iti rastignesti firea pamanteasca? E adevarat ca sunt atatea cruci de inchiriat, sunt atatea cruci in cimitire si la rascruci de drumuri, dar ele sunt numai simboluri. Dupa moarte nu iti mai trebuie cruce. Toti vrem cruci mici. Dar daca firea ta este mare, trebuie o cruce destul de mare ca sa  poata sa incapa  pe ea la rastignire, firea si patimile ei si poftele ei. Vedeti de ce avem cruce. Trebuie ca atunci cind se aduna pofte si patimi, si cind firea este inflorita si pornita sa dea roade, sa ne oprim din toate, sa declaram zi de rastignire, si sa pironim pe cruce, prin credinta: patimi, pofte si neimblanzita  fire.

Pe crucea lui Hristos si astazi au loc rastigniri. Unele le facem noi, altele le face El. Lumea o rastigneste El fata de noi, dar noi ne rastignim  singuri fata de lume. Crucea are doua parti, are fata si are spate. Noi vedem crucea din spate, pentru ca suntem ascunsi in spatele crucii de la Golgotha, dar lumea vede crucea din fata. Rastignirea lor  este pentru noi semnul ca lumea nu mai are putere asupra noastra. Rastignirea noastra este pentru noi apararea omului duhovnicesc de propria noastra fire pamanteasca.

Si peste toti cei ce vor umbla dupa dreptarul acesta si  peste Israelul  lui Dumnezeu sa fie pace si indurare.

Ciprian Muresan, Irlanda,

18.05.2016