Atunci când Creatorul hărăzeşte să ne răspundă incertitudinilor noastre,totul în jurul nostru pierde facultatea de a vorbi.Se aude exclusiv rezonanța vocii Lui precum un tunet.Când vorbeşte El,ar trebui să nu trecem cu vederea,să luăm aminte cu o teamă vagă,frică nedesluşită şi iubire concomitent.
Să ne dăm seama de păcatele noastre şi să ne cerem iertare,pornind pe un traseu desțelenit...
Nedrept!În ziua de azi cel mai strident timbru,e glasul lumii şi cele mai audiate acorduri,sunt acordurile oferite de oameni.
Injust! în lumea aceasta,Dumnezeu nu se mai poate face auzit articulând paşnic şi pe îndelete,printr-un susur blând...
Dimpotrivă,va veni o zi,când va fi musai să ne vorbească din mijlocul furtunii ,pentru a zăbovi un pic pe loc să-L ascultăm,să-I dăm crezare.
Va trebui sa ni se adreseze extrem şi răspicat ca să-L auzim,ca să acopere lumea aceasta.
În tot acest curs...
El tace molcom,tolerează,cercetează şi observă TOT.