Visez la o lume mai curată și mai liniștită în care oamenii sunt oameni, nu animale civilizate, o lume în care adevărul va fi alb, nu gri, o lume în care oamenii sunt corecți și vor iubi fugind de egoism. Visez la o lume în care săracii să spună ca au, pentru că se mulțumesc, iar bogații vor trăi la fel ca la începutul nebogăției lor prețuind ce au ca și cum nu ar avea. Visez la o lume creștină fără garduri, fără degete arătate și fără comparații. Visez o lume fără plictiseală dar și fără alergare după mori de vânt sau pokemoni.
Visez o lume în care dacă să cobori de la etajul 4 pe scările tot mai nefolosite lăsând liftul să ruginească, să nu iei taxiul, nici bicicleta, ci mirosul verii uitat din cauza confortului.
Mi-aș dori o lume în care omul să fie mai înțelept, de fapt să înțeleagă că dacă rămâne lângă Dumnezeu va trăi fericit și veșnic.

 

Cu toate acestea, totul e doar un vis și atât rămâne. Așa a fost și în urmă cu 2000 de ani, mândrie, bani, partide, războaie, ură și păcat, diferă doar forma. Nimic nou, nimic mai bun, nimic de aplaudat. Ce este a mai fost și ce a fost va mai fi. Totuși în vremurile din urmă va fi o schimbare care va zgudui pământul, cea pe care o așteaptă aproape un miliard de oameni, apoi va fi cum n-a mai fost, nici în vise măcar. Acum schimbarea în bine ar uni, atunci însă schimbarea va separa, va separa pe cine nu a fost găsit transformat, schimbat, născut din nou.

 

Sunt multe lucruri care se repetă în viață, dar viața nu o mai repetăm. Ea e formată din alegeri care arată cum suntem. Alege iubirea însăși, pe Isus, și iubește ce ai ales pentru că El te-a iubit întâi; oricum nu poți alege să nu alegi, căci n-ai cum să fii neutru. Viața nu poate fi o remiză, la șah se poate, dar în viață nu. Fie câștigi Cerul, fie îl pierzi, e alegerea ta. Dorește-ți pământul și nu vei avea nimic, dorește-ți Cerul și le vei avea pe amândouă.
Când iubești trăiești, în rest exiști spunea Dumas, dar eu cred că dacă nu iubești ești mort, pentru că de murit se moare în multe feluri. Când nu mai speri, nu mai plângi, nu mai numeri stelele care cad, tu de fapt nu mai trăiești. Când nu mai vezi în jurul tău din cauza telefonului, când uiți să dăruiești și nu te mai mișcă durerea celui de lângă tine, ești mort.

 

Deci trăiește viața nu bine, ci pur și simplu frumos.
 
L i n u s _ F l a v i u s