De mai bine de 2000 de ani, o voce caldă cheamă oamenii la pocăinţă. E aceeaşi voce blândă care a spus şi încă spune: “Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.”  (Matei 11:28). De atâta vreme răspândeşte în jurul Său lumina, dragostea şi adevărul Său nemuritor. Dar cei mai mulţi oameni aleg întunericul, ura şi minciuna. Însă bucuroşi şi preafericiţi sunt cei ce-L aleg ca Domn şi Rege. Ei sunt aceia care au lumina Lui în ei şi pe a căror frunte va fi pe veci scris numele Lui. Însă ce trist va fi când într-o zi, în faţa tronului de glorie vor sta toţi cei ce L-au respins, fiind pe veci trimişi în focul cel nestins. Şi gândind la versurile unei cântări, grozave vor fi ale lor văitări:

“Şi ce uşor şi ce uşor

Puteai avea Mântuitor;

Şi ce frumos şi ce frumos

Puteai fi-n veci lângă Hristos...”

       Dar cei ce Îl iubesc pe Domnul şi Îl urmează ne-ncetat, biruitori vor fi în viaţă pe calea spre-al lor Împărat! Să ducă vestea mai departe, să spună lumii despre El, căci timpul este pe sfârşite şi vine iar Emanuel! Deci prieteni dragi din astă lume, cu armătura vă-narmaţi, purtaţi în voi Cuvântul vieţii şi-n dragoste fiţi ancoraţi! Lumină fiţi în întuneric pe-acest pământ murdar şi rău şi până vine Domnul nostru, noi să trăim la fel ca El!