Foarte fain

Soră; dacă un om întră in foc se arde şi dacă-i pocăit şi dacă-i nepocait. Crede-ţi lucrul acesta? Dacă-l credeţi atunci o să credeţi şi ceea ce vă spun mai departe. După plecarea apostolilor s-au strecurat în biserică nişte lupi îmbracaţi în blană de oi şi ne-au promis ,,marea cu sarea,, De exemplu ne-au promis că pe noi pocaiţi nu ne mai arde focul iadului nici dacă ne lasam sufetul aprins de păcatul sodomiţilor . Asa că la adăpostul acestei învăţături stricate ne-am lasat sufletul aprins de tot felul de focuri pacatoase care ard tot ce e bun si sfânt din noi. De aceea închinarea noastră e aşa cum o vedem cu toţi . Dacă nu vom reuşi să stingem aceste focuri pacatoase, din inimă nu avem cum sa ajungem la o inchinare în Duh şi adevar, atât de dorită şi susţinută de Dumnezeu.

Eu nu zic că e un mesaj fain cum a spus fratele Alex, probabil că dânsul s-a uitat, la cât de bine aţi prezentat realitatea spirituală în care am ajuns să trăim. Eu când mă uit la un Dumnezeu care se roagă de poporul Lui nu-l bagă în seamă, si ai Săi il resping, cum tatăl a fost respins de fiul risipitor. Eu zic că e un masaj trist şi dureros, care ar trebui să fie luat în considerare de poporul Domnului dacă vrem să ajungem la o închinare şi trăire dorită şi susţinută de Dumnezeu.

Domnul să vă dea har, ca să ne mai puteţi prezenta şi alte realităţi spirituale, că prea mult ne îmbatam uni pe alti cu apă rece, chiar aici pe resures creştine Vorbind de inchinare când nu e inchinare, vorbind de pace când nu e pace, vorbind de dragoste când nu e dragoste, vorbim de bucurie cînd nu e bucurie.... Cred că a venit vremea să stăm faţă in faţă cu realitatea spirituală în care am ajuns să trăim şi să ne rupem hainele strălucitoare tesute de noi, ca să putem primi hainele de in supţire pe care ni le oferă Dl. Hristos şi care sunt faptele neprihanite ale sfinţilor.

Har şi Pace!