Un pastor din Germania mi-a spus despre o femei în vârstă din biserica lui, a cărei slujbă era de a face curat în clădirea bisericii. Ea a venit la el și i-a spus că a avut un vis minunat. Visase că se afla în fața porții veșnice. Mulți oameni erau înșiruiți acolo și printre ei se afla și ea. Toți aveau în mâini snopi de grâu dar ea avea doar câteva firicele de grâu. Necăjită i-a lăsat pe alții să treacă în fața ei. Apoi, brusc, porțile s-au deschis și ea și-a auzit numele strigat. Era ISUS. Tremurând, a ieșit în față cu cele câteva firicele de grâu în mână. Dar Domnul i-a vorbit cu mângâiere în glas:

   - Ai fost credincioasă în puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri.

   Apoi s-a trezit. Pastorul mi-a spus că, exact la o săptămână după acel vis, femeia a murit. Ținerea frînghiei nu se face totdeauna cu zarvă dar cu siguranță merită a fi făcută! După cum a scris Ester Kerr Rusthoi:

   SE VA MERITA TOTUL CÂND ÎL VOM VEDEA PE ISUS!

   Să nu slăbim ritmul! Să continuăm să-I aducem lui Isus APA care Îi stinge setea. El însetează, El dorește să aibă cu El în Împărăția Mântuirii Sale bărbați și femei, băieți și fete. El dorește cu ardoare ca ei să audă și să primească Evanghelia. Aceasta este ceea ce se vrea prin evanghelizare.

   Cu toate că groapa e mai adâncă și mai întunecoasă ca oricând, vom aduce mai multă roadă ca oricând dacă vom lucra cot la cot. Dumnezeu e credincios. Dacă dorim să împlinim Cuvântul Domnului trebuie să fim gata să coborâm la cei pierduți sau să fim gata să ținem strâns, cu putere, frânghia susținătoare.