Trec printr-o perioadă așa de frumoasă, extrem de grea și interesantă. Paradox, dar în orice greu există un frumos. Sunt în momentul în care experimentez umblarea prin credință și încrederea în ajutorul și implicarea Lui în fiecare domeniu al vieții mele.

Conform învățăturilor Lui și a experiențelor cu El, știu că totul e îngăduit de El cu un scop, iar din tot ce ni se întâmplă avem de învățat lecții. Acum învăț, și practic, că El e în toate și că eu am nevoie de El în toate. Doar prin El voi fi biruitoare la orice hop de pe cale.

E un timp critic al vieții mele, în care ajung la finalul unor drumuri și mi se deschid altele, mi se inchid uși și mi se deschid altele, pleacă oameni și vin alții. El e Singurul care rămâne la fel, diferența e că eu mă apropii mai mult de El și asta vreau să o fac cu fiecare clipă ce trece, indiferent de drumul, valea sau muntele ce îl parcurg.

Îl chem pe Domnul acum, Îl provoc, Îl pun la încercare, cu gândul că, după o scurtă perioadă de timp, am să Îl proslăvesc și am să mă laud cu numele Lui!

Una dintre calitățile cele mai mari ale Domnului, în opinia mea, e faptul că El nu dezamăgește. Chiar dacă uneori, pentru că nu a acționat pe placul nostru, noi credem că ceea ce se întâmplă e opusul binelui în viața noastră, Romani 8:28 rămâne mai mult decât valabil indiferent de părerea unui om.

Dumnezeu va rămâne credincios cuvântului și planului Său indiferent de credința mea în acesta.

Indiferent dacă în spatele întunericului și al ceții sunt sau nu dorințele, planurile și așteptările mele împlinite, cu siguranță ceea ce mă așteaptă e spre binele meu, pentru că sunt într-o continuă luptă să-L iubesc păzindu-I poruncile.

Prin urmare, e momentul, ca întotdeauna de altfel, să am ochii deschiși și să-Ți văd mâna!

https://dependentadedumnezeu2015.wordpress.com/2016/06/30/hop-uri/