În viața aceasta, toată desăvârșirea își are nedesăvârșirea ei, și toată cunoștința își are întunecimea ei.

   Smerita cunoaștere de sine este calea care te duce la Dumnezeu mai sigur decât cea mai adâncă străbatere în știință. Spunând aceasta, nu tăgăduiesc folosul științei, nici nu disprețuiesc simpla cunoaștere a oricărui lucru, căci ea este bună în sine și e de Dumnezeu lăsată, dar, un cuget curat și o viață sfântă sunt mai de preț decât orice știință și cunoștință.

   Deoarece majoritatea oamenilor caută mai degrabă să-și îmbogățească cunoștințele decât să ducă o viață curată, de aceea rătăcesc adeseori și aduc puțin rod sau n-aduc nici un rod.

   De și-ar da oamenii tot atâta silință la stârpirea păcatelor pe de o parte, și la sădirea virtuților pe de alta, câtă silință își dau la născocirea întrebărilor, cred că n-ar fi atâta nedreptate pe lume și atâtea rele în popor. În ziua judecății, nu ne va înterba nimeni ce am citit, ci ce am făcut, nici dacă am vorbit frumos, ci dacă am trăit o viață curată.

   Spune-mi unde sunt acum toți acei domni mari și învățați pe care i-ai cunoscut când erau în viață și se făleau cu știința lor?

   Alții șed acum în scaunele lor și nu știu dacă se mai gândesc la ei. Cât erau în viață, erau socotiți a fi cineva, dar acum sunt dați uitării.

   O, cât de repede trece slava lumii acesteia!