Și aici, nu fac referire la generația tânără numai, ci in general, la generația care este în stare, nu că tinerii nu ar fi în stare, dar cei mai mulți nu sunt încă independenți, ci mai degrabă dependenți de părinți, iar părinții dependenți la rândul lor: dependenți de o pensie, alții de stat, alții de locul de muncă mai puțin sau mai bine plătit, dar, și unii și alții dependenți de Dumnezeu. Cred că puținul bătrânilor laolaltă cu dăruirea și puterea tinerilor, sub binecuvântarea lui Dumnezeu, ar putea nu numai să aibe un impact în societate, dar chiar să schimbe percepția despre Evanghelie. Cred că am putea să facem totuși ceva, ca să nu zic că am putea mai mult, deocamdată izolat, facem destul de nesemnificativ. Nu știm ce să facem cu puținul nostru, cu mica noastră putere.  Ne-am redus doar pentru noi, ai noștri, și nouă. Și în jurul nostru stau spitalele în paragină și pe dinlăuntru, și pe dinafară. Școlile cele mai multe au nevoie de reparații și îngrijiri. Spațiile verzi au nevoie de o mână care să le mai îngrijească din când în când. Bătrânii noștri stau neputincioși, care pe unde, cei mai fericiți în casă, cei mai încercați în spitale. Fabricile care stau închise, ar trebui măcar acum înconjurate  cu rugăciuni, ca să fie redeschise, acum, în al doisprezecelea ceas. Cred că mai bine decât să ne facem lăcașuri mari de cult, mai bine am renova spitalul din oraș, mai bine am ajuta la echiparea lui cu echipament mai bun. Și cine crezi că s-ar bucura în acest fel? În primul rând, ei, el, aproapele nostru, despre care Evanghelia ne învată să îl iubim ca pe noi înșine. În loc să ieșim în verde, sau la distracții creștinești, mai bine, ne-am îmbrăca în salopete și am începe să lucrăm cu mâinile noastre în mijlocul societății, de gratis, cu materialele noastre chiar, plini de bucurie, cântând, slăvind pe Dumnezeu pentru țara în care ne-a îngăduit să fim. În loc să ne luăm mașini scumpe și bunuri valoroase, mai bine am face o casă orfanului și văduvei, o bună parte celor care nu au, sau celor care au foarte puțin, și care își târăsc zilele în neajunsurile vremii. Țara geme și suferă, iar noi, creștinii, luăm din ocean doar câte o picătură cu găleata, ca să udăm un pământ uscat, și asta destul de rar. Dar cine ne-ar împiedica să facem mai mult? Viziunea sau misiunea noastră pe acest pământ?

Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. Efeseni 2:10

   Avem puțin, dar împreună avem mult. Și chiar dacă nu am avea nimic, am putea fi de ajutor muncind. Dumnezeu a pregătit fapte bune în care să umblăm cu toții, generația tânără și generația bătrână, așa încât să poată și generația mică, să crească învătând din ceea ce vede mai degrabă decât din ceea ce aude. Ce poate face un tânăr sau o tânără care nu are putere financiară, dar care este un geniu la matematică? De pildă, poate semana, ca mai târziu să poată secera, poate ajuta pe atâția la matematică, creștini sau necreștini, deschizându-le mintea așa încât să priceapă, să înceapă să meargă pe picioare. În acest fel, nu numai că ai aprins lumina, dar o ții și aprinsă să lumineze, pentru că semănând înțelepciunea, semeni și Cuvântul. De ce nu am putea noi să semănăm înțelepciune în jurul nostru ca sa ne bucurăm de o generație înțeleaptă? Să nu vă fie frică să învățați pe cel care nu are o direcție sau o meserie, ceva bun, o meserie bună, că și de acolo se pot salva oamenii, și din bălți se pot prinde peștii, în felul acesta le poți pune o pâine în mână și o mântuire vesnică în inimă. Și chiar dacă o să ajungă să aibe de lucru mai mult ca tine, să nu te întristezi, dimpotrivă, să te bucuri, pentru că vei putea secera ceea ce ai semănat prin Isus Hristos. Între ceea ce faci și ceea ce poti face sta un singur lucru: tu, tine, al tău.

Ciprian Muresan, Irlanda.

16.11.2016