Am întâlnit oameni care sunt fericiți atunci când aproapele lor e nefericit sau are un necaz. E cel mai egoist mod de a fi fericit, vă spun, un astfel de om nu va vedea Cerul.

Pentru mine fericirea e să mă trezesc dimineața și să mulțumesc că ajutorul nevoiașului se află la capătul brațelor, fericirea e să-mi pot lua încălțămintele în picioare când alții nu le au,- picioarele. Fericirea e să privesc stelele cu miros de ger în miez de noapte de după geamul aburit.

Pentru unii fericirea e materialism și distracție, dacă fericirea e o vacanță, un yacht sau un castel, atunci prefer să fiu nefericit; totuși ea, fericirea nu îi face pe oameni mulțumiți, însă mulțumirea îi face pe oameni fericiți. Mulțumește și mulțumește-te, oricând și oricât.

Am ajuns la concluzia că nu există fericire fără Isus în inima ta, pentru că fără El având totul nu ai nimic. Nu poți sta bine mersi cu frigiderul plin, stomacul plin dacă sufletul ți-e gol.

Fericire e când cresc în înțelepciune și râd azi de "eul" care am fost ieri, fericire mai înseamnă să faci pe altcineva fericit, când oferi un zâmbet o îmbrățișare, o floare, un cadou, inima ta se hrănește cu strălucirea din ochii aproapelui tău. Pentru că fericirea depinde de noi înșine.

În fond și la urma urmei fericirea e să speri, să crezi și să iubești, fără să aștepți ceva în schimb. Când îți pier speranțele îți piere viitorul, când îți piere dragostea nu diferi de un animal, când nu mai ai credința ești... de fapt nu mai ești nimic.

E simplu să fii fericit, dar pentru mulți e greu să fii simplu.

L i n u s _ F l a v i u s