Duhovnicesc înseamnă, omul în care locuiește Duhul Sfânt, omul după chipul lui Dumnezeu. Pământesc însă, înseamnă, omul fără Duhul lui Dumnezeu, omul firesc, omul după chipul lui Adam, pentru că după cădere Adam a născut pe Set, după chipul lui și nu după chipul lui Dumnezeu și generații la rând se nasc de atunci, pământești, iar duhul omului ca să fie duhovnicesc, trebuie născut din nou și readus la viață, înviat: 

   Romani 8:8-9. ”Deci cei ce sunt pământești, nu pot să placă lui Dumnezeu. Voi însă nu mai sunteți pământești, ci duhovnicești, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în adevăr în voi. Dacă nu are cineva Duhul lui Hristos nu este a lui.”

   Romani 8:6. ”Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului, este viață și pace.”

   La cruce Domnul Isus a fost dat la moarte, din pricina nelegiuirilor noastre și a înviat din pricină că am fost socotiți neprihăniți. Dacă primim prin credință acest mare DAR și Har, suntem născuți din nou și Duhul Sfânt Își așează reședința LUI în duhul nostru. Suntem oameni duhovnicești, duhul nostru a înviat, avem un suflet și trăim într-un trup. Toate binecuvântările duhovnicești, Tatăl ni le-a dat în Hristos, în locurile cerești, în duhul nostru. Am început să trăim viața din interior spre exterior, din locurile cerești, aducem viață în pământesc, începând cu disciplinarea sufletului și aducerea lui la unirea cu duhul sfințit de Duhul Sfânt, iar când duhul și sufletul sunt majoritatea, trupul nu are decât să se alinieze și el, la standardele divine. În acest fel s-a născut Biserica, plină de viață de sus, plină de Hristos, care nu trebuie păzită cu bâta să nu facă una, să nu facă alta, ci cunoscându-și adevărata Ei identitate în Hristos, trăiește pentru El, umblă cu El și-L iubește, doar pe El. Biserica este duhovnicească, este Trupul lui Hristos pe pământ. Duhul Sfânt și Cuvântul ne ajută și ne învață și ne disciplinează în dragoste pentru înnoirea mințIi noastre și a trupului nostru și sigur Cel ce a început această bună lucrare în noi, o va sfârși până în ziua veșniciei.

   Deci, cei ce sunt pământești nu pot să placă lui Dumnezeu, chiar dacă sunt scriși într-un registru de membrii al unei biserici și care încearcă să trăiască disciplinându-și trupul și sufletul prin forme și fapte, ca să ajungă plăcuți lui Dumnezeu prin moralitate, nu vor reuși, fiindcă nașterea din nou o face Duhul Sfânt. A încerca să ajungi la sfințire prin trup, te învârți într-un cerc și nu este creștere prin cele cinci simțuri ale trupului, care mai mult deschid porți spre suflet, de unde iau ființă lucrurile pământești, firești, păcătoase, care nu plac Domnului pentru că țin oamenii în moarte. Duhul omului trebuie înviat, iar în felul acesta nu sunt șanse pentru duh, ci oamenii ajung la concurență între ei, bârfe, ură, certuri și cine-i mai bun, mai bine, mai sfânt?? Nu există sfințire din exterior spre interior, ci mai degrabă fariseism.

   Cei ce sunt duhovnicești, umblă după lucrurile Duhului, roada LUI fiind în ei și faptele LUI la dispoziția lor. Cei pământești, umblă după lucrurile firi pământești și aduc roadă pentru moarte și chiar faptele lor bune, sunt cum zice Isaia, ca o haină mânjită.  

Tată, îți mulțumim că în România sunt oameni duhovnicești, o Biserică vie, care merge prin credință, trăiește prin credință și umblă prin credință pentru gloria Numelui Tău. Amin!!