Harul care era.

Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos. Ioan 1:17.
Deoparte era Legea care iţi zicea că dacă faci ce zice ea vei trăi, pe de altă parte era neputinţa omului de a împlini Legea, dar şi păcatul care se folosea de Lege ca să dea moartea. În acest context în care Legea stătea ca un zid între om şi Dumnezeu, Isus a venit şi a dat acest zid la o parte (Ef 2:14,15; Col 2:14), împăcând pe om cu Dumnezeu, punându-se chiar El Însuşi pentru om urzitorul unei mântuiri veşnice.(Ev5:8). Harul pus alăturea de Lege, Învinge, este mai tare.

Căci cunoaşteti harul Domnului nostru Isus Hristos, El măcar că era bogat S-a facut sărac pentru voi, pentru ca, prin săracia Lui, voi să vă îmbogăţiti (2Cor 8:9). Harul care era din veşnicie, în mijlocul bogăţiei, în mijlocul slavei şi al puterii, a trebuit să coboare între oameni, prin însuşi Isus Hristos, dar nu înconjurat de slavă, ci înconjurat de multă săracie, lipsuri, durere şi suferintă, pentru ca prin săracia lui Isus, sub norul de har noi să ne îmbogăţim în toate privinţele aşa încât să nu ducem lipsă de nici un dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos (1Cor 1:6.)

Harul care era este harul care încă din vechime a fost între oameni,şi care s-a văzut pe vremea lui Noe, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu  era în aşteptare (1Pet 3:20). Atâta vreme cât îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, putem vorbi de o vreme de har, vreme în care Noe a fost un propovăduitor al neprihăniri, într-un climat în care orice faptură işi stricase calea. În aceea vreme de har, Noe a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu, ba încă a căpătat o uşă de salvare la care a trebuit să lucreze, un chivot prin care el şi casa lui au fost salvaţi.

El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre , ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus înainte de veşnicii, dar care a fost descoperit acum prin arătarea Mântuirtorului nostru Isus Hristos, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea prin Evanghelie. 2Tim 1:9,10.

Petru  merge până acolo, ancorând harul în toate timpurile ca fiind  o  ţintă a căutărilor şi cercetărilor stăruitoare ale prorocilor. Iar dacă  prorocii se adânceau în ceva pe vremea lor, aceasta era vremea şi imprejurările în care Hristos avea să pătimească şi apoi să fie urmat de slavă.

Va urma