Cum a intrat Avram în împărăţia lui Dumnezeu?
Noi ştim din Scriptură, că un om care nu e născut din nou, nu poate nici vedea, nici intra, în împărăţia lui Dumnezeu. Ioan:3:5.
Atunci cum au intrat: Avram, care au trăit înainte de Lege? Dar Moise şi Ilie care au trăit în timpul Legii? Că ei nu ştiau despre naşterea din nou.
La aceaste întrebări ne răspunde Iov, când spune:,,De mi s-a abătut pasul de pe calea cea dreaptă, de mi-a urmat inima ochii...atunci eu să seamăn şi altul să secere”Iov.31:7-8 O prima caracteristică a omului născut din nou este, că el umblă prin credinţă nu prin vedere. Iov ne arată aici că a umblat prin credinţă ,de aceea a fost născut din nou.
Răspunsul lui Iov, ridică alte întrebări:
1. De unde a ştiut Iov că trebuie să umble prin credinţă, că el nu cunoştea Evrei:11?
2.Cum a ajuns Iov ferm convins că trebuie să se lase călăuzit de Duhul pe căile Domnului, şi să nu se lase călăuzit de fire(inimă), pe căile păcatului? Amintiţi-vă că el nu cunoştea Romani:7 şi 8! Nu ştia nici Gal.5 ,dar din Iov 31:7 reiese că el cunoştea lupta fire-Duh, chiar mai mult el îşi omora firea în această luptă deşi, nu ştia nimic despre rastihnirea firi.
Observaţi că sfinţii dinainte de Har, cunoşteau, şi erau angajaţi în lupta spirituală. Noi ştim că această luptă o poate duce, doar, un om viu, născut din Duhul De aceea ei erau vii născuţi din Duhul deşi nu stiau ce înseamnă să fi născut din Duhul. Dar noi, putem explica pe deplin pe deplin ce înseamnă să fi născut din Duhul?
NU!
Răspunsurile la această întrebare,a fragmentat lumea creştină . Deşi întrebarea acestea ne-au separat, există o întrebare a cărui răspuns îi uneşte pe toţi credincioşii din toate timpurile şi toate locurile, şi întrebarea este aceasta:
Care e diferenţa între un credincios dinainte de lege, care are împărăţia în inimă şi unul de după lege? Răspunsul , la această întrebare, e că, nu e nici o diferenţă, nici una măcar. Atât Pavel ,cât şi Iacov, dă ca model de urmat( celor de sub har) pe Avram care a trăit înainte de lege.
Din nefericire, mulţi învăţători din vremea harului, fac din statutul de copil a lui Dumnezeu, ce au făcut cărturarii iudei din statutul de copil a lui Avram: un spate tare la adăpostul căruia ne permitem să lăsăm inima să ne urmeze ochii (că Tata e bun, şi e tare, oricând ne poate scoate din necazurile în care ne duce umblarea după îndemnurile firii). Biblia spune clar, că dacă umblăm călăuziţi de firea pământească vom muri, dar dacă umblăm călăuziţi de Duhul vom trăii
Dragii mei!
1. Dacă nu avem credinţa, şi faptele lui Avram, putem să avem credinţa că suntem născuţi din Duhul, din Cvânt, din Dumnezeu, din apă, din ce vreţi d-voastră, că această credinţă nu ne face nici duhovniceşti, nici făpturi noi În limbajul lui Iov, dacă ne abatem de la calea cea dreaptă şi ne urmează inima ochii, putem noi să ne credem ce vrem, că nu ajungem unde a ajuns Iov în lupta cu firea, lumea şi Deavolul.
Asa că, atenţie mare la căile Domnului ,că ele ne-au fost date ca să umblăm pe ele în toate relaţile noastre( relaţia cu biserica, munca, şcoala, autorităţile, bani , televizorul, vrăjmaşi....) Vă rog, să cercetaţi pasajele din Scriptură, în care este arătat clar, că o parte din fiii împărăţiei vor fi scoşi afară. Ce trist este să fii parte din împărăţie, şi să fi scos afară din ea.
Din nefericire pentru noi, în relaţile noastre pământeşti, astăzi, ne asemănăm cu fica Sionului de pe vremea lui Ieremia, de aceea rugăciunea lui, e potrivită pentru vremea noastră:
Subiectul naşteri din nou, e un subiect care are tainele lui. Cred că orce om care cunoşte Scriptura, trebuie să se smerească şi să acepte că nu are răspuns la toate întrebările pe care le ridică acest subiect.
O să pun câteva întrebări la care probabil că d-voastră o să daţi un răspuns, eu alt răspuns, iar altcineva un răspuns diferit de răspunsurile noastre. Noi trebuie să aceptam faptul, că acum cunoaştem în parte, de aceea nu avem toate răspunsurile, la întrebările, pe care le ridică biblia.
Cineva ar putea întreba: atunci ce rost are să ne angajem în asemenea discuţi? Are: că uni au făcut din naşterea din nou ceea ce au făcut iudei din faptul că erau născuţi din Avram: începutul şi sfârşitul vieţi lor de credinţă( nu-I cazul d-voastră) De aceea trebuie să ne unim forţele ca să demolăm această mentalitate stricată.
Soră am să pun câteva întrebări la care trebuie să gândiţi un raspuns ţinând cont de toată Scriptura.
1. Dacă în împărăţia lui Dumnezeu pot intra doar oameni născuţi din nou, cum a intrat Avram, dacă nu a fost născut din nou?
2. Domnu Isus ne spune că Dumnezeu este Dumnezeul celor vii nu a celor morţi, şi îi nominalizează ca oameni vii pe Avram Isac şi Iacov. Întrebare: când au ajuns aceştea vii (pentru Dumnezeu şi morţi faţă de păcat) înainte de moarte sau după moarte?
3. Pe poporul Israel , Moise îi numeşte ,, copiii Domnului,,.(deut.14:1) Întrebare: poate cineva ajunge copil al lui Dumnezeu fără naşterea din nou?
4. În Ieremia 2 :2 Dumnezeu îşi aminteşte de relaţia Lui cu Israel, când Izrael era indrăgostit de Domnul şi o descrie în următoarele cuvinte: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai când erai tânără, de iubirea ta când erai logodită, când Mă urmai în pustie, într-un pământ nesemănat….,, Întrebari:
a. Cum poate un om firesc ( nenăscut din nou) să ajungă la o relaţie atât de profundă cu Dumnezeu?
b. Ce legătură poate fi între firea pământească şi Dumnezeu? (Evident o legătură firească).
c. Din câte îl cunoaştem noi pe Dumnezeu, se angajază el în legături fireşti? Se amestecă Duhul cu firea?.
Mai sunt şi alte întrebări pe care le ridică acest subiect, dar nu acesta este scopul meu, de a intra şi mai mult în ceaţă pe acest subiect.
După cum am spus scopul meu este să demolez o mentalitate greşită despre naşterea din nou, că uni fraţi de ai noştri la adăpostul credinţei că sunt născuţi din nou îşi permit să facă faptele deavolului…..Noi ştim din Scriptură că orce om care dintr-un motiv sfânt sau profan îşi permite să facă faptele deavolului este urmaşul ( copilul ) deavolului………………
Poporul Izrael de pe vremea Domnului Isus era prins în această cursă: pentru că se credeau urmaşi Domnului ,îşi permiteau dă facă faptele deavolului……..
Eu cred că , fraţi, a căror dragoste faţă de Domnul sa răcit, sunt prinşi în această cursă: ei se cred copiii( salvaţi) lui Dumnezeu, dar în realitate sunt urmaşi lumi. Nu cred că e cazul d-voastră, că din câte se vede, d-voastră nu sunteţi rece, (nepăsătoare) nici faţă de Domnul nici faţă de lucrarea Lui……………
Vă rog din suflet să vă gândiţi, la următoarea realitate: poporul Izrael când era îndrăgostit de Domnul era urmaşul ( copilul ) Domnului, când s-a îndrăgostit de lume a ajuns urmaşul( copilul) stăpânitorului lumii……
Cât despre nașterea din nou, fr. Nelu știu că atunci întreaga mea viață s-a schimbat, deși am fost născută în fam. de cred. A fost destul de radical destul de târziu după botezul în apă.
FR. Nelu dimensiunea la care eu sunt acum este doar să descopăr mai mult, dragostea Domnului pt. mine, eu care credeam că o cunosc, dacă ar fi zis cineva, dar nu o cunoșteam, deși viața mea era morală, fiindă asta am învățat, dar am fost trudită și împovărată și nu aveam pacea LUI în mine. Astăzi când descopăr doar frânturi din dragostea LUI, aproape zilnic am o bucurie negrăită și tind mereu spre mai mult din El și asta sunt hotărâtă să o fac până voi ajunge la desăvârșirea mea, acolo în Împărăția LUI. Și vreau să învăț lucrurile Împ. de acum și de aici. Fiți binecuvântat fr. Nelu și rămâne să mai vorbim, mie chiar îmi face plăcere să vb. cu dv. Pace!! Pace sfântă!!
Chemarea pe care am primit-o din partea Domnului: este, să strig, împotriva păcatului care a intrat în poporul Domnului: lucru destul de greu, având în vedere vremea de acum.
Am să arăt doar un aspect al acestei greutăţi: cu cât o comunitate ( creştină sau necrestină) se adânceşte în păcat cu atât plafonul moral este mai scăzut, iar oameni morali din aceea comunitate sunt ,,obligaţi de împrejurări ,, să nu depăşească acest plafon şi se plafonează. Oameni chemaţi să spargă plafonul moral al comunităţi îşi ridică lumea-n cap..... Pentru că există o lege a firii ( nu a firii pământeşti) care spune aşa: cine mângâie pe alţii va fi mângâiat de cei mângâiaţi, iar cine mustră pe alţii va fi mustrat, de cei mustraţi ( (legea acesta e valabil şi în lumea creştină şi în lumea necreştină) Durerea acestor oameni este că trebuie să sufere pe nedrept ocara celor care se împotrivesc schimbări=reformei, ( sociale, morale, spirituale, etc). Iar acesta este un lucru greu de suportat.
Motivul pentru care întârzie reforma în românia este că nu avem politicieni care să plătească preţul reformei, ,,reformatori ,,noştri vor să ajungă eroi în viaţă nu după moarte, ori lucrul acesta nu e posibil. Această criză de reformatori este şi în biserică. Biserica e plină de oportunişti care se bat pentru ciolan, dar nu are oameni care să-şi dea viaţa pentru cauza lui Hristos.
Eu ca om sunt o personalitate dură, dacă nu mă pocăiam, puteam să o duc destul de bine şi într-o bandă de tâlhari, că nu cred că înima mea ar fi plâns de mila celor tâlhăriţi. Cu toate acestea de când sunt angajat în reformarea biserici, am avut situaţi in care am plâns, am fost zdrobit, de cei care mă urăsc fără temei, de cei care mă judecă greşit.
Am spus aceste lucruri ca să arăt cât de întărit mă sunt, în ceea ce fac, când cineva îmi prinde duhul, ( cum a-ţi făcut d-voastră ieri) şi-mi înţelege mişiunea..
De aceea îl rog pe Dumnezeu să vă ţină nu numai vie pe calea Lui ci şi trează, ca să deosebiţi ,falsul de original, că e mare nevoie, azi ,de discernământ spiritual.
Ca să nu ramână cineva cu impresia că eu sunt cel mai nenorocit om de pe TERA vreau să descoper o taină: Dumnezeu nu rămâne niciodată dator la nimeni ( nici în ce priveşte binele nici în ce priveşte răul) de aceea pot să mărturisesc înaintea Lui că am avut momente de părtăşie cu El încât I-am zis: ,, Doamne dacă-mi mai dai un gram de fericire voi exploda de fericire,,. Trupul acesta este prea slab ca să poată ,,suporta,, toată fericirea pe care o poate da Dumnezeu. Dar ştim că va veni o zii când vom primi trupuri slăvite cu care vom putea trăii pe deplin bucuria mântuiri, împreună cu cei care nu şi-au iubit viaţa până la moarte.
( Soră, vă provoc ( binenţeles dacă Domnul vă pune pe inimă) să gândiţi un material pe tema: ce înseamnă să nu-ţi iubeşti viaţa până la moarte,,Apocalipsa 12:11 Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte,,
Dacă primiţi provocarea încercaţi să definiţi graniţa între biruinţa prin sângele Mielului şi biruinţa prin cuvântul mărturisiri lor=prin faptul că nu şi-au iubit viaţa CHIAR până la moarte)
Vă rog să susţineţi în rugăciune lucrarea pe care o face Dumnezeu, prin mine. ( chiar dacă nu înţelegeţi pe deplin această lucrare.) Vă mulţumesc anticipat! Domnul să vă rasplătească, Amin!
..........................
Mă gândesc la ce ziceați despre personalit. dv., tatăl meu zicea, că cei ce sunt oameni tari înainte de pocăință sunt și apoi ”OAMENI” dar cu alți toată viața ai probleme, cu poc. lor.
Fam. noastră a fost exact cu zicea-i dta. și tata și noi am plâns destul pt. asemenea situați devenindu-ne dușmani, chiar și dintre rudele și prieteni noștri.
NU contează, dacă am auzit sunetul trâmbiței deslușit, să ieșim la luptă, toți acei angajați în asemenea luptă nu vor fi iubiți de lume și nici de.. dar cu Domnul în frunte vom birui. Fiți binecuvântat fr. Nelu!!