“Pe munte”

“Isus S-a suit pe munte…” (Mc. 3:13).

Muntele este locul comuniunii cu Dumnezeu. E locul rugăciunii. De biruințe răsunătoare au parte oamenii mici și slabi care stau de vorbă cu un Dumnezeu mare și puternic. Victoria din vale este rodul mijlocirii de pe munte. N-ai cum să dai greș în vale când te lași sfătuit pe munte de Cel care cunoaște totul. Vor rămâne în picioare prin vale, doar cei care au stat îngenunchiați pe munte.

Muntele este locul privirii generale. De pe el ai o privire de la înălțime, deasupra activităților de zi cu zi. De pe munte, nici o casă de pe pământ nu pare mare, mașinile sunt niște furnici de fier, iar hainele de pe oameni le vezi doar învelitori. 

Muntele este locul primirii cuvintelor sfinte. Un predicator puritan spunea că timp de șase zile pe săptămână trăia pe creasta eternității, iar în a șaptea zi cobora pentru a împărtăși meditațiile, observațiile și descoperirile. Ca să ai “pâine” de împărțit la semeni, trebuie să o fii primit înainte, pe munte de la Dumnezeu. Un om trebuie să asculte vocea lui Dumnezeu înainte ca el să poată fi o voce pentru Dumnezeu.