,, Îndreptându-se spre casă, un ţăran a găsit la marginea drumului, pe câmp, un sac plin cu porumb. Uitându-se el de jur-împrejur, s-a hotărât să-l ia acasă, fiindcă i-ar fi prins tare bine şi oricum, nu-l vedea nimeni. S-a mai uitat o dată înainte, înapoi, în dreapta, în stânga şi s-a aplecat să ia sacul. Dar, deodată, s-a oprit, amintindu-şi că într-o singură direcţie, nu s-a uitat: în sus... 
Privind cerul, lăsă acolo sacul şi zâmbind, îşi continuă liniştit drumul spre casă, spunându-şi: Mulţumesc, Doamne, că mi-ai dat gândul cel bun. E drept că aş avea mare nevoie de un sac cu porumb, dar mai mult am nevoie de un cuget curat şi liniştit. Cu siguranţă că vreun vecin din sat nu a putut duce prea mult deodată şi se va întoarce după sac. Dacă l-aş fi luat nu m-ar fi văzut nici un om, dar m-ar fi văzut Dumnezeu. "Mă străduiesc să am un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor."