Cele 10 porunci

Cele 10 porunci sunt date omului de către Dumnezeu Creatorul cu scopul de a păstra buna convieţuire între oameni pe pământ şi de a-l ajuta pe om să-şi formeze spiritul într-un mod corect pentru a fi vrednic de viaţa veşnică. Prin aceste porunci Dumnezeu doreşte ca omul să ajungă să iubească binele, adevărul şi dreptatea, să-l iubească pe Dumnezeu şi pe semenii săi. Dumnezeu nu a dat multe porunci omului pe pământ ci doar ceea ce-i era necesar şi de folos. De-a lungul anilor, oamenii au stricat aceste porunci sau au adăugat altele noi la ele şi astfel au produs multă confuzie în mintea oamenilor. Când Dumnezeu l-a creat pe om i-a creat şi un „manual de utilizare”, aşa cum cel care a creat radioul, de exemplu, a scris într-o carte şi cum trebuie folosit radioul ca să nu se strice. Dacă cineva nu ţine cont de regulile de bază din acest manual şi încearcă, de exemplu, să folosească radioul dând cu piciorul în el sau băgându-l sub apă, va vedea că acesta se va strica şi nu-l va mai putea folosi. Va fi bun de dus la reparat sau de aruncat direct la gunoi apoi. Toate aparatele făcute de om au reguli de bază ca să poată fi utilizate şi să nu se strice. Tot la fel şi omul, el este un aparat foarte complex creat de către un mare Inginer care are multă ştiinţă şi cunoaştere în mintea Sa. El l-a conceput atent pe om înainte să-l facă şi a lucrat cu înseşi mâinile Sale la facerea sa. I-a creat anumite limite între care poate funcţiona fără probleme după care i-a dat omului şi manualul cu instrucţiuni proprii. Dumnezeu nu l-a făcut însă robot pe om ci i-a dat şi libertate de gândire şi mişcare, libertate de-a alege binele şi răul, făcându-l astfel pe om după chipul şi asemănarea Sa. Şi Dumnezeu are libertatea de-a alege binele şi răul dar El alege întotdeauna binele, adevărul, calea corectă a fiecărui lucru.  De-a lungul miliardelor de ani pe care Dumnezeu i-a trăit, El a înţeles bine „binele şi răul” pentru noua Sa creatură, pentru om, şi astfel i-a dat cele 10 porunci pentru binele său. Ele reprezintă esenţa binelui pentru om iar omul care nu le iubeşte, care încalcă oricare dintre aceste porunci în mod repetat, fără o părere de rău sinceră, fără să-şi ceară iertare lui D-zeu şi să nu mai facă acel păcat, omul acela îşi pierde sufletul pentru totdeauna după moarte, indiferent cine a fost pe pământ, împărat sau cerşetor, şi indiferent din ce religie, partid sau gândire ideologică a făcut parte. Haideţi să privim la aceste 10 porunci şi să le vedem valoarea lor pe pământ şi-n veşnicie. Domnul Isus Hristos a venit pe pământul nostru ca să ne ajute să împlinim aceste porunci. Milioane de oameni au fost ajutaţi de-a lungul veacurilor prin jertfa lui Isus de pe cruce, prin învăţăturile Sale, prin exemplul Său personal şi prin ajutorul Duhului Sfânt, să împlinească în viaţa lor aceste reguli de bază. Acestea sunt (Exodul 20):

1. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.

2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.

3. Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui.

4. Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.

5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.

6. Să nu ucizi.

7. Să nu preacurveşti.

8. Să nu furi.

9. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.

10. Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău.

Prima poruncă ne spune cine este adevăratul Dumnezeu şi să nu avem alţi dumnezei. Este important ca omul să ştie cine este adevăratul Creator, cine l-a adus pe pământ şi cine-l ţine cu viaţă aici. Este important să nu dai crezare oricărei învăţături spirituale ci să cercetezi lucrurile, să vezi care este istoria acelei învăţături, care sunt faptele şi ideile din trecut, prezent şi viitor pe care se bazează acea învăţătură, acea religie. Este ea demnă de crezare? Îndeamnă ea la dragoste şi bună înţelegere între oameni sau la ură şi război? Dumnezeu îi spune omului să nu dea crezare altor dumnezei, altor forţe spirituale, căci acestea nu-l pot ajuta când va în nevoie, în vreo boală, căci nu sunt adevăraţi dumnezei. Aceşti dumnezei falşi îl vor hrăni pe om cu speranţe înşelătoare şi îi vor da omului porunci şi învăţături nepotrivite, unele prea aspre iar altele prea îngăduitoare încălcând cele 10 porunci, sau nu-i vor da nicio învăţătură şi-l vor lăsa pe om să facă ce vrea, să se autodistrugă prin încălcarea adevărului. Orice om care n-are adevăr, dragoste şi bunătate în sine însuşi va pieri ca spirit după moarte în iadul veşnic. Isus a adus omenirii adevărul şi dragostea sinceră de aproapele, de Dumnezeu şi ferice de omul care înţelege aceste lucruri şi le acceptă în inima lui. Dumnezeii falşi au dat în trecut omenirii porunci nebune ca, de exemplu, să-şi ardă copiii sau pe alţi oameni în foc ca jertă, să-i arunce în suliţe, sau altceva de felul acesta, după cum scrie şi la Ieremia 32:35 ”Au zidit înălţimi lui Baal în valea Ben-Hinom, ca să treacă prin foc lui Moloh pe fiii şi fiicele lor, lucru pe care nu li-l poruncisem şi nici nu-Mi trecuse prin gând, că au să facă asemenea grozăvii ca să ducă pe Iuda în păcat.” Astăzi mulţi dumnezei falşi îi învaţă pe oameni că nu-i niciun lucru rău, niciun păcat să trăieşti cum îţi place, cum te îndeamnă pofta ta proprie, să faci ceea ce simţi tu însuţi în inima ta, indiferent dacă ceea ce simţi tu încalcă sau nu regulile umane sau poruncile sfinte ale Adevărului. În felul acesta sunt distruşi mulţi oameni de către aceste duhuri înşelătoare.

A doua poruncă ne spune să nu-l reprezentăm pe Dumnezeu prin vreun chip cioplit, turnat (statuie, pictură, icoană, etc) sau altceva de felul acesta şi să nu ne închinăm lui Dumnezeu prin aceste forme vizibile. Oare de ce-a dat Dumnezeu această poruncă? Nu i-ar fi mai uşor omului să şi-l imagineze pe Dumnezeu şi să i se închine Lui prin astfel de chipuri turnate? Unii oameni aşa spun, că omul care se închină unei icoane nu se închină de fapt acelei icoane ci celui din icoană. Însă Dumnezeu ne spune să nu-i facem nicio imagine fizică căci El nu seamănă deloc cu aceste imagini. Dumnezeuştia că în cursul anilor unii oameni îi vor face o imagine iar alţii altă imagine şi la urmă aceste două tabere se vor urâ şi omorâ între ele din această cauză. Dumnezeu însă doreşte ca toţi oamenii să trăiască în pace pe pământ, căci este loc pentru toţi oamenii pe el. Adevărata ȋnchinare plăcută lui Dumnezeu este cea „ȋn duh şi adevăr” după cum spunea Domnul Isus.  

A treia poruncă ne spune să nu vorbim cu uşurinţă despre Dumnezeu, să nu-I batjocorim Numele prin înjurături, glume nepotrivite, sau alte cuvinte de dispreţ şi ocară. Oare ţi-ar plăcea ţie ca altcineva să vorbească despre tine cum vorbeşti tu despre Dumnezeu? După cum trebuie să avem respect faţă de toţi oamenii, cu mult mai mult trebuie să-L respectăm pe Dumnezeu care ne-a permis să venim în această lume creată de El şi să trăim prin suflarea Lui de viaţă. El a creat legile prin care noi avem viaţă pe pământ şi ne putem mişca dintr-o parte în alta. Numai puţin dacă ţi-ar retrage Dumnezeu o parte din legile Sale şi ai deveni orb, de exemplu, sau surd, ai vedea ce greu ţi-ar fi. Mulţumeşte-i lui Dumnezeu măcar pentru ochii tăi, pentru mersul tău că nu eşti olog şi pentru toate organele tale interne care funcţionează de atâţia ani şi te lasă să te bucuri de viaţă. O, dacă ai putea vedea câte lucruri bune ţi-a dat Dumnezeu! Va veni însă o zi de judecată când El ne va întreba pe fiecare dacă L-am iubit pe El şi poruncile Lui sau am trăit cum am vrut pe pământ, în nepăsare sau  dispreţ faţă de El.

A patra poruncă ne arată că omul trebuie să se odihnească o zi din şapte, nu să lucreze ca un robot non-stop. Şi nu doar să nu lucreze în acea zi, ci s-o închine Domnului, adică să fie preocupat de lucrurile spirituale în acea zi, de mersul la biserică, de citirea Bibliei şi de alte lucruri importante pentru suflet. Unii oameni se vor întreba care zi din cele şapte zile ale săptămânii trebuie să fie ziua de odihnă, căci pentru poporul evreu aceasta era sâmbăta. Dacă înţelegem spiritul poruncilor lui Dumnezeu şi nu ne încurcăm de felul în care au fost ele formulate, atunci vom înţelege că Dumnezeu a rânduit o zi din şapte pentru odihnă şi activitate spirituală. Iar care este acea zi (sâmbăta, duminica, vinerea, etc) este mai puţin important. Cei credincioşi trebuie să se supună legilor din ţara în care trăiesc. Dacă o ţară decide că ziua de Luni este zi de odihnă pentru toţi cetăţenii ei, atunci această zi trebuie respectată şi dedicată Domnului. Oricum, dacă un om nu este la fel de sfânt în fiecare zi a săptămânii ci doar în ziua de odihnă, atunci să nu se aştepte la viaţa veşnică lângă Dumnezeu. Despre Domnul Isus Biblia spune că El a dezlegat ziua Sabatului, ziua de odihnă, şi din această cauză mulţi farisei l-au urât şi dat la moarte. Ioan 5: 18 spune „Tocmai de aceea căutau şi mai mult iudeii să-L omoare, nu numai fiindcă dezlega ziua Sabatului, dar şi pentru că zicea că Dumnezeu este Tatăl Său şi Se făcea, astfel, deopotrivă cu Dumnezeu.” Ei n-au înţeles spiritul poruncii (pe care Isus nu l-a desfiinţat), cum că ziua de odihnă este pentru om şi nu omul pentru ea, şi au adăugat tot felul de porunci stricte cu privire la ziua de odihnă, punând astfel poveri grele şi inutile pe spatele oamenilor, după cum scrie şi la Luca 11: 46 „Vai şi de voi, învăţători ai Legii, a răspuns Isus, pentru că voi puneţi pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici măcar cu unul din degetele voastre nu vă atingeţi de ele.”  Pe de altă parte însă, sunt oameni care se bucură de ziua de odihnă, îşi odihnesc trupul în ea dar n-o închină Domnului, adică nu se îndeletnicesc cu lucrurile de suflet în ziua Domnului, nu merg la biserică şi nu citesc Cuvântul Domnului, ci mai degrabă se dedau la tot felul de flecării, distracţii, filme, muzică şi alte activităţi bune de pierdut vremea sau chiar păcătoase. Vai de omul care uneşte sărbătoarea cu nelegiuirea, după cum spune şi Isaia la 1:13 „Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!” Am cunoscut un tânăr care avea trei hobby-uri (obiceiuri) în viaţa sa: fotbalul, vânătoarea şi afacerile. De multe ori în ziua de duminică el îi aduna şi pe alţii în jurul lui şi mergeau la vânătoare sau la fotbal. Îmi vin în minte imagini cum duminica dimineaţa eu mergeam la biserică iar ei la fotbal sau la vânătoare. Pe la vreo 35 de ani, acest tânăr a făcut o comoţie cerebrală şi la scurt timp a murit. În timp ce era în comă la spital, biserica s-a rugat pentru el (mama lui a cerut aceasta) iar cineva a avut un vis pentru el în care Domnul spunea că acum este prea târziu pentru el, trebuia să-l caute pe Dumnezeu până atunci. A avut atâtea duminici în viaţa lui până la 35 de ani dar le-a irosit pe toate. Mai rău, îi atrăgea în ultima vreme şi pe alţii în modul lui de viaţă lumesc şi, poate, din acest motiv Dumnezeu nu l–a ajutat în ziua necazului. Ȋmi mai amintesc un alt caz cu un tânăr dintr-o familie credincioasă care a fost lovit de un fulger şi a murit ȋntr-o duminică dimineaţa ȋn timp ce era la fotbal. Locul lui nu era acolo duminică dimineaţa ci ȋn biserică. Dacă tot dorea să facă puţin sport putea să-şi găsească timp ȋn oricare altă zi iar duminica să şi-o dedice pentru suflet. În ziua când omul ajunge pe marginea mormântului, îngerul păzitor al omului duce raportul ȋnaintea lui Dumnezeu despre acel om unde sunt descrise toate faptele, gândurile, rugăciunile şi credinţa acelui om. Pe baza lor Dumnezeu ia o hotărâre după cum spunea şi Domnul Isus în pilda smochinului neroditor la Luca 13:6-9 „ El a spus şi pilda aceasta: Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. Atunci a zis vierului: Iată că sunt trei ani de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba? Doamne, i-a răspuns vierul, mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face rod; dacă nu, îl vei tăia.”  

A cincea poruncă este despre respectul dat părinţilor. Să-ţi iubeşti părinţii, să-i respecţi şi să-i ajuţi la nevoie face parte din lista celor mai importante porunci date de Dumnezeu omului. Este nevoie şi de această poruncă căci uneori omul uită să-i respecte şi să-i ajute chiar şi pe cei ce i-au dat viaţă, l-au crescut şi educat. Dumnezeu promite să lungească zilele omului pe pământ care ȋndeplineşte această poruncă aşa cum trebuie. Dar dacă un tânăr nu-şi ajută părinţii, nu-i pasă de ei, nu le mulţumeşte pentru efortul lor de a-l creşte, de a-i da o educaţie şi ȋnvăţătură bună din Cuvântul lui Dumnezeu, ba poate chiar ȋi urăşte, ȋi ȋnjură sau loveşte, nu le urmează sfatul lor bun ci se distrează cu beţivii şi cu femeile uşuratice, atunci s-ar putea ca un ȋnger păzitor, unul dintre miile acelea care veghează la respectarea dreptăţii şi a poruncilor lui D-zeu pe pământ, să-l lovească cu o boală sau cu o altă nenorocire, sau să nu-l ajute când se ȋmbolnăveşte şi astfel să nu aibă parte de o viaţă mai lungă pe pământ. Oare cum ȋţi respecţi tu părinţii când ȋi faci să suspine şi să plângă ȋn sufletele lor pentru faptele pe care le faci? Ei ȋţi vorbesc cu dragoste să-l asculţi pe Dumnezeu, să-l iubeşti pe Cel ce şi-a dat viaţa pe cruce pentru tine, să te pocăieşti de păcatele tale şi să trăieşti o viaţă nouă ȋmpreună cu Dumnezeu şi oamenii credincioşi, dar dacă tu dispreţuieşti toate cuvintele lor bune, oare cum ȋi respecţi atunci? Duminica tu ai alte preocupări şi nu mergi la Casa lui Dumnezeu. Opreşte-te până nu este prea târziu şi ascultă de Dumnezeu. Aceasta va aduce fericire vieţii tale care nu se va termina nici ȋn viaţa veşnică. Nu pune apă la scaieţii din viaţa ta ci lasă-i să se usuce. Iubeşte-o pe bunica ta bătrână şi slabă. Fă-i focul ȋn camera ei, dacă are nevoie, şi adu-i mâncare şi apă. Cumpără-i medicamente şi ȋngrijeşte-o când nu mai poate. Ceea ce-ai dori să-ţi facă alţii ţie, aceea să-i faci tu ei.  

A şasea poruncă este să nu ucizi. Viaţa este cel mai valoros dar pe care Dumnezeu i l-a dat omului. Viaţa pe pământ are valoare căci prin ea omul ȋşi poate câştiga viaţa veşnică ȋn Raiul lui Dumnezeu. a) Să nu ucizi din ură sau răzbunare. Poate cineva ţi-a făcut un rău şi a ȋnceput să ȋncolţească ura ȋn tine din această cauză. Ai grijă, opreşte-te, scoate ura afară din sufletul şi mintea ta cât mai repede şi nu te răzbuna. Există poliţie şi tribunal care au dreptul să aplice legea şi există un Dumnezeu care are dreptul să te răzbune. Sau poate omul acela nu ţi-a făcut niciun rău dar tu ȋl urăşti pentru că este mai bun decât tine, ȋi merge mai bine, sau nu-l poţi controla şi manevra ca pe ceilalţi oameni. Ai mare grijă căci ura aceasta te va duce ȋn Iadul veşnic „unde focul nu se stinge şi unde viermele nu moare”, după cum spunea şi Isus ȋn Marcu 9:42-48. Abel nu i-a făcut niciun rău fratelui său Cain dar cu toate acestea ura faţă de Abel a intrat ȋn el. Un spirit rău, un diavol, a intrat ȋn Cain prin ura aceea şi la scurt timp Cain l-a omorât pe fratele său Abel. Iată ce poate face o sămânţă mică de ură, un diavol, să aducă atâta suferinţă ȋn viaţa altora. Dumnezeu l-a pedepsit şi blestemat pe Cain pentru fapta sa. O pedeapsă veşnică ȋn Iadul veşnic ȋl aşteaptă pe cel ce face astfel de lucruri. Să ucizi pe omul care nu ţi-a făcut niciun rău este un lucru groaznic, un mare rău, un mare păcat, care nu va avea nicio justificare ȋn ziua cea mare a Judecăţii tuturor oamenilor. Doar sângele lui Isus Cristos mai poate spăla un astfel de păcat dacă omul se pocăieşte din toată inima lui ȋn timpul vieţii sale pe pământ. b) Să nu ucizi ca să iei banii şi avuţia cuiva, prietena sau soţia lui. Mulţumeşte-te cu ceea ce ai şi munceşte o muncă cinstită. „Ce-ar folosi unui om să câştige toată lumea dacă-şi pierde sufletul” spunea Isus. La ce ţi-ar folosi să câştigi mulţi bani dacă ţi-ai păta mâinile cu sânge pentru ei şi astfel să ajungi ȋn Iadul veşnic mai târziu? Ţi-ar folosi la ceva? Sau să ajungi ȋn focul veşnic pentru că ai ucis ca să te poţi căsători cu cineva, se merită? c) Porunca aceasta se referă şi să nu ucizi din motive politice, religioase, de rasă sau ideologice. Este neplăcut să pierzi alegerile dar vezi să nu-ţi pierzi şi sufletul făcând ceva rău rivalului tău. „Cine scoate sabia, de sabie va pieri” spunea Isus ȋn Matei 26:52. Nu scoate sabia ca să-l ucizi pe adversarul tău de la un alt partid sau pe cel ce are o religie diferită de a ta. Isus n-a spus niciodată să fie pedepsiţi aici pe pământ cei ce nu-l urmează. Va veni o vreme când fiecare va fi judecat şi răsplătit după faptele sale dar aceasta se va ȋntâmpla ȋn lumea de dincolo de mormânt, după moarte. Oare trebuie să-l aperi tu pe D-zeu omorându-i pe cei păcătoşi? Dumnezeul adevărat se apără singur, nu are nevoie să-l apere cineva. Şi oare nu ştii că omul ȋn viaţă se poate schimba ȋn bine? Nimeni nu are dreptul să-i oprească omului această şansă. Dumnezeu ȋl iubeşte pe om (chiar păcătos fiind) dar urăşte faptele lui rele şi aşteaptă ca omul să se schimbe ȋn bine ascultând de legile Sale. Câtă vreme omul mai este om pe pământ şi nu spirit, ȋncă se mai poate schimba ȋn bine, se poate pocăi de păcatele sale şi-şi poate ȋnnoi sufletul. După moarte ȋnsă, spiritele rele vor fi arse ȋntr-un foc veşnic. Cel ce ucide din motive de rasă, de etnie sau din vreo ideologie nu are nicio justificare ȋn faţa lui Dumnezeu. El ȋi iubeşte pe toţi oamenii la fel şi toţi au acelaşi drept la viaţă, fericire şi Rai. d) Să nu ucizi pe copilul nenăscut prin avort face parte tot din această poruncă. El este viu, doar că este mic ȋncă şi nu i-ai văzut faţa, ochişorii şi mânuţele. El nu se poate apăra singur, este fără nicio putere ȋn faţa ta dar Dumnezeu te va judeca aspru ȋntr-o zi pentru moartea lui. Dacă chiar nu-l poţi păstra, dă-l spre adopţie după ce s-a născut. Ȋntr-o zi te vei bucura că l-ai salvat. Am văzut mai sus câteva situaţii clare  ȋn care porunca să nu ucizi se aplică. Cu siguranţă că mai sunt şi altele. Dacă ȋnsă eşti poliţist sau soldat şi trebuie să-i aperi pe oamenii cinstiţi de hoţi, criminali, violatori sau de alţii de felul acesta, şi dacă ȋn ȋndeplinirea slujbei tale după legile ţării omori pe cineva, Dumnezeu nu va considera că ai ȋncălcat această poruncă. Dacă ȋnsă legile ţării tale sunt nedrepte şi-ţi ordonă să omori oameni nevinovaţi, atunci dă-ţi demisia imediat din poliţie sau armată. Nu-ţi ȋncărca sufletul cu astfel de fapte grele. La judecata lui Dumnezeu vei fi singur şi nu vei avea nicio scuză. Cei ce te-au pus să faci acele fapte nu te vor ajuta acum şi vei sfârşi ȋn Iadul veşnic.

A şaptea poruncă este să nu preacurveşti. Aceasta se referă la orice relaţie sexuală ȋn afara căsătoriei, atât ȋnaintea căsătoriei cât şi ȋn timpul ei sau după ȋncheierea ei. Dumnezeu a binecuvântat relaţiile sexuale ȋntre un bărbat şi o femeie ca soţ şi soţie ȋn cadrul căsătoriei. Orice altă relaţie sexuală aduce blestem şi iad ȋn vieţile oamenilor, mai devreme sau mai târziu, dacă aceştia nu se opresc şi nu se pocăiesc ca să nu mai facă. Porunca aceasta este ȋncălcată adesea pe pământ şi aduce mult rău ȋntre oameni. Multe lacrimi şi multă suferinţă aduce ȋncălcarea acestei porunci. Mulţi copii ajung pe drumuri, fără viitor, prin orfelinate din cauza ȋncălcării acestei porunci. Multe soţii suferă şi plâng când soţii le ȋnşală şi multe familii, multe cămine sunt distruse din această cauză. Chiar crime şi războaie ȋntregi au pornit de la ȋncălcarea acestei porunci. Deşi legile pământului din majoritatea ţărilor nu pedepseşte păcatul acesta, legile cerului ȋl condamnă şi-i va nimici ȋntr-o zi pe toţi aceia care trăiesc ȋn păcatul acesta dacă aceştia nu regretă, nu se pocăiesc şi nu se opresc din păcătuirea lor. Domnul Isus n-a condamnat-o la moarte prin omorârea cu pietre pe femeia prinsă ȋn preacurvie (Ioan 8) ci i-a spus acesteea să nu mai facă. Continuarea ȋn orice păcat duce la moartea spiritului ȋn iadul veşnic.  

Să nu furi este a opta poruncă. Dacă porunca precedentă n-o găseam printre legile ţărilor din timpurile noastre, porunca aceasta se regăseşte ȋntr-o formă sau alta ȋn legile tuturor ţărilor. Să nu furi, nu pentru că te poate prinde poliţia şi să ajungi la puşcărie, ci să nu furi pentru că te vede Dumnezeu, te văd ȋngerii păzitori ai dreptăţii. Mulţi oameni fură fără să-i vadă vreun om, dar ei nu ştiu că ȋngerii lui Dumnezeu ȋi filmează tot ceea ce fac şi ȋn ziua judecăţii vor arăta filmul ȋn faţa tribunalului. Atunci vor amuţi, nu vor mai avea cuvinte şi vor fi aruncaţi ȋn ȋntunericul de afară. Ȋn Rai hoţii nu vor fi lăsaţi să intre ci vor fi aruncaţi afară, ȋn focul gheenei. Dumnezeu nu iubeşte spiritul de hoţie căci acesta face mult rău pe pământ, de aceea nu-l va lăsa să locuiască lângă El ȋn viaţa veşnică. Când cineva ia cu forţa lucrurile cuiva sau le ia la adăpostul unor legi nedrepte, tot furt este ȋn ochii lui Dumnezeu. Nu-l invidia pe cel bogat şi nu fura din lucrurile lui. Dacă el nu ȋnţelege că trebuie să dea din averea lui şi celor săraci, el singur va pierde căci ȋl pândeşte boala şi nenorocirea iar la moarte va muri sărac, fără să ia nimic cu el ȋn lumea de dincolo. Sufletul i-a rămas sărac şi gol, şi nu s-a ȋmbogăţit prin iubire şi fapte bune faţă de semenii săi. Nu doar tu ȋnsuţi să nu furi, dar nici să nu te ȋnsoţeşti niciodată cu hoţii la ȋnşelătoriile şi hoţiile lor. Nu pofti nici la hainele, casele sau maşinile lor. Nicio hoţie nu va rămânea nepedepsită. Munca cinstită aduce sănătate pentru sufletul tău.

A noua poruncă este să nu mărturiseşti strâmb, adică, să nu minţi. Ce groaznic este să fii acuzat pe nedrept, să fii ȋnşelat prin minciună sau să spună cineva minciuni despre tine pe la spate. Să fii ȋn faţa unui judecător şi cineva să te acuze pe nedrept că ai făcut un lucru rău, ce neplăcut şi greu ar fi. Ce urât şi diavolesc caracter are omul care face aşa ceva. Cu siguranţă că nu va rămânea nepedepsit de Dumnezeu un astfel de om. Mai devreme sau mai târziu minciuna lui se va ȋntoarce asupra capului său şi-l va zdrobi. Dumnezeu iartă multe greşeli omului şi nu-l pedepseşte ȋndată pentru ele dar astfel de nedreptăţi Dumnezeu nu le iartă. Vine vremea când El face dreptate iar spiritele nesincere, care mint sau depun o mărturie mincinoasă, vor fi aruncate afară din prezenţa lui Dumnezeu ȋn focul veşnic. Banii şi averea pe care le-au câştigat prin mărturia lor mincinoasă nu-i vor ajuta la nimic ȋn ziua pedepsei. Decât să mărturiseşti strâmb ceva ȋmpotriva cuiva mai bine să-ţi ţii gura ȋnchisă ca un mut şi chiar să suferi puţin. Suferinţa aceea va trece iar tu vei rămânea cu inima curată şi sufletul nepătat. Aceasta va conta ȋn ziua judecăţii finale.

A zecea poruncă este să nu pofteşti. Ochii văd, inima pofteşte, zice proverbul românesc. Invidia se naşte din poftele omului după ce vede că vecinul lui are casă, maşină sau nevastă mai frumoasă ca a lui. Iar pofta aceasta poate conduce la mari necazuri ȋntre oameni, poate aprinde certuri şi războaie chiar ȋntre oameni. Multe războaie s-au născut pe pământ din lăcomia oamenilor care au dorit să ia bogăţiile altor oameni. Mare păcat este acesta ȋn ochii lui Dumnezeu. De aceea opreşte aceste ape murdare care vor să intre ȋn sufletul tău şi direcţionează-le afară din mintea ta fără să te ȋntristezi. Poţi fi fericit foarte bine cu ceea ce ţi-a dat Dumnezeu ţie iar ȋn viitor El ȋţi poate da mai mult, după cum vei avea nevoie. Nu-l pizmui sau invidia pe cel preocupat doar după lucrurile trecătoare ale acestei lumi. Fericirea aceasta este scurtă dar un caracter frumos va avea fericire şi ȋn viaţa veşnică, ȋn Rai lângă Dumnezeu.