Cuvinte ce nu rămân doar cuvinte... David Wilkerson

,,Eu cred că noi ne cunoaştem starea noastră spirituală adevarată după cât de deranjaţi suntem după ce comitem cel mai micuţ păcat împotriva Domnului nostru. Unii creştini se întristează doar atunci când consideră ei că comit ,,păcate mari” ( curvia, consumul de droguri, băutura, înjurăturile) Dar persoana cu adevărat evlavioasă ştie că nici un păcat nu este mic în ochii lui Dumnezeu, şi el se întristează de fiecare dată când barfeşte, când spune o glumă proastă sau când are un gând rău. El ştie că aceste lucruri izvorăsc din inima, din centrul fiinţei sale. Tu poţi fi neascultător de Dumnezeu în lucruri “atât de mici”, scuzându-te şi uitând totul. Dar dacă vei face aşa, niciodată nu te vei maturiza în Cristos.

Neprihănirea ta este masurată de nedorinţa ta de a accepta orice lucru care Îl intristează pe Binecuvântatul tău Mântuitor! Nu cu mult timp în urmă, i-am vorbit pe un ton foarte necreştinesc soţiei mele. Cuvintele mele au fost total deplasate, şi imediat m-am simţit condamnat. Am înţeles ca i-am gresit, şi am rugat-o să mă ierte; apoi am îmbrăţişat-o şi i-am spus că o iubesc. Însă mintea mea era încă deranjată. Mă întrebam: ,,Cum am fost eu în stare să fac ceva ce este atât de neasemănător cu Isus? La urma urmelor, niciodată nu fusesem mai aproape de Domnul ca şi acum. Niciodată nu mă rugasem mai mult ca în ultimul an. Trebuie să fiu extrem de nelegiut să las să izvorască ceva atât de brutal din inima mea. În acel moment vrăjmaşul mi-a şoptit: “scăparea aceasta a ta n-a fost mare lucru, a fost ceva atât de neînsemnat.” Însa Duhul Sfânt imediat s-a ridicat în inima mea ca să respingă vocea diavolului. El m-a asigurat: “David, însăşi faptul că iţi pare rău de păcatul acesta este o dovadă că Eu sunt la lucru în viaţa ta. Cu cât mai mult iţi pare rău de cea mai mică abatere împotriva dragostei Mele, cu atât mai mult te apropii de victorie.”

Dumnezeu ne-a trimis Duhul Său ca să poarte război împotriva firii noastre pământeşti, a dorinţelor şi poftelor ei. Deci, dacă nu eşti deranjat atunci când greşeşti – dacă poţi să scuturi aşa uşor păcatul ,fără nici un simţ de vinovăţie, întristare sau regret – atunci Duhul Sfânt nu este la lucru în viaţa ta. “totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nicio pagubă din partea noastră” (2 Corinteni 7:9) Dacă te simţi condamnat în inimia ta de cea mai micuţă greşeală, atunci eşti aproape de adevărata victorie. El caştigă bătălia în inima ta producând o întristare evlavioasă care duce la pocăinţa adevărată.”