Când apostolul Pavel a primit lumina ca să vorbească despre o cale mult mai bună decât calea darurilor, a slujbelor şi a lucrărilor, a găsit cu cale să înceapă chiar cu cei care se zidesc pe ei însăşi, apoi a continuat cu cei care zidesc pe ceilalţi, apoi a inclus şi pe cei care  pătrund în comorile ascunse a lui Dumnezeu şi scot la lumină taine, ba înca au fost incluşi şi cei mai căutaţi oameni ai  creştinismului, aşa numiţii titani ai credinţei, oameni care mută munţi, şi deloc neglijaţi au fost şi cei mai darnici oameni care întotdeauna işi pun resursele la îndemâna, iar la urmă ca şi o cunună au fost prezentaţi cei care pe deasupra tuturor lucrurilor şi-ar da chiar viaţa, trupul lor ca să fie ars.

Atâtea contribuţii, daruri, slujbe, lucrări şi totuşi poţi să ai parte de un sfârşit  nefericit. Ca dealtfel tot Pavel zicea în capitolul 9 referitor la o asprime faţă de el însăşi, ca nu cumva după ce el Pavel ar fi propovăduit altora  tainele Evangheliei ( şi asta înseamnă contribuţie), el însuşi să fie lepădat( din lipsă de atribuţii ). înseamnă fraţilor şi surorilor că avem de a face cu un Dumnezeu care nu se uită la contribuţiile noastre, ci mai degrabă la atribuţiile noastre. Dumnezeu  nu caută contribuţiile noastre lipsite de plinătatea dragostei. Dacă nu ai această dragoste descrisă aici in 1 Corinteni 13:4-8, poţi să cânţi în cor, poţi să predici pe stadioane, poţi să scoţi apă din adâncuri săpate de tine, poţi să iţi dai toată averea la săraci, poţi să ajungi martir chiar, că nu ajută  la nimic, totul este în zadar.

Noi de multe ori acţionăm sub o anestezie a dragostei la prima vedere. Vedem un sărac îi dăm niste bani.  Este nevoie de  de  o mână de lucru undeva, sărim imediat. Este nevoie de o implicaţie într-un proiect, imediat acolo suntem. Asta-ii dragoste la prima vedere.De cele mai multe ori este mai uşor să dai învăţătura la alţi decât să ai răbdare cu copii tai. Alte ori e mai uşor să te zideşti pe tine personal decât să suferi pe cel care îţi face rău. Este mai uşor să bagi mâna în buzunar decât sa îţi  stăpâneşti gura. Este mai uşor sa urci un munte decât să cobori o treaptă.  Acţionăm motivaţi de rezultate,  nebăgând în seamă atribuţiile personale.

De unde începe drumul dragostei. De unde începe adevărata dragoste. Îndelunga răbdare. Cum stăm cu răbdarea? Am putea zice şi noi ca şi Pavel către Timotei:  Tu însă ai urmărit de aproape învăţătura mea, purtarea mea, îndelunga mea răbdare, dragostea mea, răbdarea mea...2Tim 4. Există în noi vreo urmă de răbdare. Suntem provocaţi de multe ori, neîndreptăţiţi de alte ori, provocăm de alte ori, nu pricepem la timp, decizi importante  zilnic, prea sensibili. Răbdarea. Dar în suferinţă, dar în lipsuri, dar în necazuri, în bolii? Abia dincolo de răbdare este îndelunga răbdare. Dacă nu putem vorbi despre îndelunga răbdare în noi ca şi atribuţie, degeaba vorbim despre contribuţii. Prorociile se vor sfârşi, limbile vor înceta, cunoştiinţa va avea sfârşit, dragostea va rămâne, ba încă va rămâne veşnic.

Biserica primară obişnuia să zică lucrurilor pe nume. Când a venit vremea să numească fericiţi pe aceia dintre oameni, biserica nu i-a numit fericiţi pe aceia carepredicau cel mai bine, sau cantau cel mai frumos, nici pe cei mai darnici  chiar, nici pe aceia care aveau asigurate veniturile lunare, nici pe cei care purtau haine de firmă, nici pe cei care aveau bogaţii. Biserica i-a numit fericiţi pe cei care au răbdat. Iată noi numim fericiţi pe ceice au răbdat. Iacov 5..

Drumul dragostei începe cu îndelunga răbdare. Dragostea este îndelung răbdătoare.1Cor 13:4.

Mântuirea în care am intrat prin botezul în apă în Numele Domnului Isus Hristos, se întreţine prin răbdare. Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit Matei 24:13. Rezist răbdând asta înseamnă îndelunga răbdare. Rabd că am o ţintă: mântuirea sufletului meu. Rabd până voi vedea o lumină, asta înseamnă îndelunga răbdare. Rabd până voi primi raspuns de la Dumnezeu, asta înseamnă îndelunga răbdare.

12.03.2017 Irlanda.