Apostolul Pavel atrage atenția „lucrătorilor”:
„Lucrarea fiecăruia va fi dată pe față, ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc”
Așa că apostolul insistă și avertizează:
„Fiecare să ia seama cum clădește deasupra” - și nu „cât”clădește. . .
Atunci când se folosește expresia „cum”, cu siguranță că se face referire la „calitate”. Iar când se folosește expresia „cât” se face referire la „cantitate. ”
Cantitatea nu trebuie să fie în detrimentul calității, deoarece vom observa că Dumnezeu este interesat întâi de calitate și apoi de cantitate.
Însă mulți folosesc „chinezăria” în scopul de a fi remarcați ca „producători”. Producători în serie. . .
Așa să fie și pe plan spiritual? „Calitatea” este foarte importantă.
1) În citirea Bibliei.
Domnul Isus l-a întrebat pe învățătorul legii: „Cum citești în ea”? și nu „cât” citești în ea. . .
Am auzit un predicator în vârstă, care mărturisea că el a citit Biblia din Genesa în Apocalipsa de 15 ori. Un adevărat record!
Totuși, m-am gândit că Biblia nu trebuie citită ca un basm, întrucât Domnul Isus a îndemnat: „Cercetați Scripturile” și nu doar citiți Scripturile.
Așa că nu este greșit dacă citim, dar cu multă atenție, ținând cont cui i se adresează un anumit text, fără să-l scoatem din context. . . unde este punct sau virgulă, deoarece Biblia nu este o carte de povești. . .
2) În predică.
Mi-ar plăcea să fie evitată „ciorba lungă și fără conținut. ” Cineva spunea că în unele cazuri, din „potopul de vorbe” a unora nu te alegi cu nimic, ci mai degrabă ești încercat de o chinuitoare plictiseală. „Oratori profesioniști” uită să mai spună „Amin. ”
(Într-o Biserică un predicator și-a lungit „cuvântarea” până a rămas în sală doar fratele care urma să închidă casa de rugăciune. Văzând că nu mai termină, acesta i-a pus cheile pe amvon și i-a spus: „Frate, când termini predica încuie dumneata ușa. . . ” Apoi a plecat și el. . . )
Pavel scrie corintenilor: În public aș dori mai degrabă „5 cuvinte cu înțeles” decât 10. 000 de cuvinte greu de descifrat. Indiferent cât de bună ar fi predica cuiva, dacă este exagerat de lungă, este posibil să conducă la plictiseală. . .
3) În rugăciune.
Domnul Isus a spus: „Ei cred că dacă spun o mulțime de vorbe vor fi ascultați. ” Așa că El recomandă: „Să nu bolborosiți aceleași vorbe. ”
Vameșul a venit la templu. El a făcut o rugăciune formată din 5 cuvinte. În contrast - fariseul a făcut o rugăciune de 6 ori mai lungă (30 cuvinte) Ne-am fi așteptat ca „juriul” să dea câștig de cauză fariseului, deoarece rugăciunea lui a fost mai convingătoare și bogată în conținut. Însă în mod surprinzător „îndreptățirea” a fost dată vameșului. . . De ce?
Rugăciunea fariseului a fost de pe buze, iar rugăciunea vameșului din inimă, însoțită de pocăință.
Imaginați-vi-l pe Ilie pe munte alături de proorocii lui Baal. Ei se roagă necurmat de dimineață până la amiază, așa că au aiurat. Rezultatul: „0”
Ilie se roagă scurt: „Doamne fă să se cunoască că Tu ești Dumnezeu. ” Rezultatul: maxim.
4) În dărnicie.
Fiecare să dea „cât” a hotărât în inima lui, nu cu părere de rău sau de silă. Este foarte important „cum” dai: „Cine dă cu bucurie îl iubește Dumnezeu. ” Dar dacă nu dai cu bucurie, mai ești iubit de Dumnezeu? La templu bogații puneau sume impresionante în visterie. A venit și o văduvă săracă care a pus 2 bănuți. Monedele au făcut zgomot și au atras atenția mulțimii. Spre nemulțumirea „angrosiștilor” Domnul Isus a zis: „Vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toți ceilalți, căci toți aceștia au dat din prisosul lor, dar ea a dat din sărăcia ei tot ce avea ca să trăiască. ”
5) În slujirea din Biserică
Este bine să mergem la Biserică, dar este foarte important să ținem cont, „cum” mergi la Biserică. Deoarece este posibil ca „Împăratul” să te întrebe: „Cum ai intrat aici fără haină? ” La Biserică este foarte bine să mergi cu inima, și nu doar cu trupul, deoarece cu inima cânți, cu ea te rogi, și tot cu ea asculți Cuvântul. Prezența la Biserică fără „inimă” este inutilă. Cerințele lui Dumnezeu sunt legate de inimă: „Fiule dă-Mi inima ta”. Apostolul Pavel scrie și el în legătură cu inima, îndeamnănd:
„Îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. ”
Aceasta înseamnă că trebuie să fii „îmbrăcat” în mod corespunzător atât lăuntric cât și pe dinafară. Dumnezeu este foarte interesat ce faci tu în Biserică. . . Așa că este posibil să-ți mai pună o întrebare:
„Ce faci tu aici, Ilie? ” (Sau Ionel, sau Mihai)
Ce vei răspunde în cazul în care ești „deconectat” de la slujbă iar gândul tău este la afaceri?
6) În scriere.
Unii se străduiesc ca din „puțin” să facă „mult”. Și doresc ca „resursele” lor să fie cât mai lungi.
Însă este de dorit ca lucrurile să fie invers: Din „mult” să facă „puțin”. Aceasta ar presupune să renunțe la ideile secundare în favoarea celor principale. . .
Am întâlnit „resurse” foarte bune, dar și foarte lungi care îți obosesc ochii citindu-le, ca să nu mai vorbim că mintea cititorului pierde firul evenimentelor.
Site-ul „Resurse Creștine” rămâne „izvorul de apă” din psalmul 1, unde „călătorul” își potolește setea sufletului însetat. Este „apa care izvorăște din munte, dar de la mare adâncime”. Așa că putem spune și noi: „O, adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecățile Tale, și cât de neînțelese sunt căile Tale! ” (Rom. 11/33)
Este foarte important „cum” cauți, dar și „ce” cauți pe „Resurse Creștine”. Dacă ești un „negustor” care caută „mărgăritare frumoase”, cu siguranță că le vei găsi. În acest sens, Pavel scrie lui Timotei:
„Iar tu, om a lui Dumnezeu, caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. ”
Căutând aceste „perle nestemate” cu siguranță că vei găsi „Mărgăritarul” de mare preț.
Mesajul d-voastră m-a provocat să spun şi eu ceva pe această temă, chiar dacă la prima vedere cea ce spun pare că contrazice mesajul d-voastră, nu î-l contrazice ci il completează( ca şi mesajul lui Pavel cu a lui Iacov) că d-voastră v-aţi ocupat de un aspect al problemei iar eu mă ocup de alt aspect.
Ceea ce face diferenta între:,,vino rob bun şi credincios,, şi ,,plecaţi de la mine că nu vă cunosc,, nu este nici calitatea nici cantitatea ci şilinţa de a fi bun şi credincios în toate lucrurile inclusiv în lucrurile menţionate de d-voastră.
Eu fac parte dintr-o adunare care pune preţ pe calitatea( mesajului, cântări, studuilui, rugăciuni, etc) dar bunătatea şi credinciosia( evlavia) scad faţă de Dumnezeu din an în an.
De ce? E calitatea un lucru rău? Nu, d-voastră ne-aţi arătat că e un lucru bun. Dar atât Dumnezeu cât şi păcatul se pot folosi de ce avem nu de ce nu avem, de aceea dacă un om a ajuns profesionist de exemplu în studiu biblic, dar nu este evlavios, poate să-ţi prezinte un mesaj în aşa fel încât să lase cu gura căscată şi parlamentul Europei că rezultatul e doar un feedback pozitiv, cum a primit Irod de la cărturari făţarnici( ,,glas de Dumnezeu nu de om,,)
Iar tu, om a lui Dumnezeu, caută neprihănirea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea.” Ce sunt acestea? Căi pe care merge un om a lui Dumnezeu atât în relaţia cu Dumnezeu şi în relaţia cu ,,parlamentul Europei,, (Cezaru) Pe aceşte căi omul ajunge rob bun şi credincios.
Robul viclean şi leneş merge şi el pe nişte căii atât în relaţia cu Dumnezeu cât şi în relaţia cu lumea ( calea nelegiuiri, neevlaviei, necredinţei, nepăsări, nerăbdări, a lipsei de blândeţe.)... Ar mai fi multe de spus pe această temă, dar nu e vreau să mă lungesc......
Mulţumesc pentru că vă pasă de starea biserici, căci cu cât un om ajunge să sufere mai mult din cauza poporului lui Dumnezeu, cu atât este mai compatibil cu Dumnezeu:,,râvna pentru casa Ta mă mănâncă pe Mine,,..... Har şi pace de la Dumnezeu.