Relaţiile trinitare

  În lumea spiritual, relaţiile sunt trinitare. Acest tip de relaţii, sunt cele mai profunde relaţii posibile. De exemplu: duhul hoţului, este una cu calea hoţiei, dar şi cu duhul de hoţie. Dacă punem lupa pe relaţia dintre hoţ, calea hoţiei şi duhul de hoţie, vom observa, că cei trei sunt una, dar vom mai observa ceva: că aportul fiecăruia în ceea ce fac împreună, nu e parţial( procentual) ci total. De aceea, atât hoţul cât şi calea hoţiei, cât şi duhul de hoţie, sunt vinovaţi fiecare în parte, sută la sută de fiecare faptă  de hoţie pe care au realizat-o împreună.


  Îi rog pe cei care neagă existenţa relaţiilor trinitare, să se uite în Scriptură la relaţia oamenilor lui Dumnezeu,  cu căile lui Dumnezeu şi cu Duhul lui Dumnezeu, dar şi la relaţia oamenilor fără Dumnezeu, cu căile răutăţii,  dar şi cu duhurile răutăţi....

  Omul lui Dumnezeu, este într-o relaţie trinitară cu Duhul lui Dumnezeu şi căile lui Dumnezeu: pe aceste căi, omul ajunge să locuiască-n Duhul lui Dumnezeu, şi Duhul lui Dumnezeu ajunge să locuiască-n duhul omului, ca să facă împreună faptele lui Dumnezeu. La fel, omul fără Dumnezeu, este într-o relaţie trinitară cu duhurile răutăţii şi cu căile răutăţii: pe aceste căi, omul ajunge să locuiască-n duhurile răutăţii (duh de hoţie, curvie, lăcomie…) şi duhurile răutăţii, ajung să locuiască-n duhul omului ca să facă împreună faptele răutăţii(hoţie, curvie, lăcomie...). Şi intr-un caz şi în celălalt, fiecare (din cei trei: calea, duhul şi omul), ajunge locuinţă, adăpost, protecţie, pentru cellalţi doi: aşa arată o relaţie trinitară.

   Dacă ne uităm la aceste relaţii trinitare din perspectiva susţinerii  reciproce, vom observa că fiecare din cei trei susţin pe ceilalţi doi. De exemplu : omul corrupt, susţine calea corupţiei şi  pe duhul de corupţie, iar calea corupţiei susţine pe omul corupt şi duhul de corupţie, iar duhul de coruptie susţine pe omul corupt şi calea corupţiei. La fel, omul pocait susţine calea pocainţei şi pe duhul de pocainţă, iar calea pocainţei susţine pe omul pocait şi pe duhul de pocaintă, iar duhul de pocainţă sustine calea pocainţei şi pe omul pocait.

  Dacă ne uităm la aceste relaţii trinitare din perspective plăcerii,  vom observa că fiecare din cei trei îşi găseste toată plăcerea în ceilalti doi. De exemplu: omul lacom de avere, îşi găseşte toată plăcerea în duhul de lăcomie de avere şi in calea lăcomiei de avere care este un idol numit Mamona,  iar Mamona  îşi găseşte toată plăcerea în omul lacom de avere  şi în duhul de lăcomie de avere, iar duhul de lăcomie de avere  îşi găseşte toată plăcerea în calea lăcomiei de avere  şi în omul lacom de avere. La fel, omul lacom după Scriptură, îşi găseste toată plăcerea în Duhul Scripturii şi în Calea Scripturii care  este Domnul Hristos,  Iar Domnul Hristos  îşi găseşte toată plăcerea în omul lacom după Scripturi  şi Duhul Scripturii. Iar Duhul Scripturii îşi găseşte toată plăcerea în Calea Scripturii şi în omul lacom după Scriptură.

  Noi am făcut din relaţiile trinitare, un subiect de dispută teologică,  deşi în realitate ele sunt cele mai profunde relaţii din viaţa fiecărui om de pe TERRA.

Faptul că, noi oamenii,  avem relaţii trinitare, nu păgubeşte cu nimic relaţia trinitară dintre Tată-l Fiul şi Duhul Sfânt, dimpotri-vă,  este o dovadă clară că aceste relaţii există şi că ele sunt cele mai profunde relaţii şi că acest tip de relaţii  funcţionează perfect....

  Omul mai bine moare decât să renunţe la relaţia lui trinitară. Fără această relaţie, viaţa omului nu merită trăită. Aşa se face că lacomul (de avere, de putere, de slavă , de distracţi, ...sau de Scripturi), fără lăcomia lui  nu poate trăi, pentru el viaţa separată de lucrul după care este lacom nu mai are sens şi nu  merită trăită. De aceea, Dumnezu  ne îndeamnă să fim lacomi după poruncile Lui,  ca să intrăm într-o relaţie trinitară cu Căile Scripturii şi cu Duhul Scripturii,  doar aşa putem face faptele bune poruncite şi susţinute de Dumnezeul Scripturii.

  Vreau să depun o mărturie aici: eu, dacă sunt ,,rupt,, de oboseală şi ,,mort,, de foame  şi îmi pui în faţă un pat moale şi o masă bogată, dar şi posibilitatea de a mă adânci în cunoaşterea căilor lui Dumnezeu, plăcerea de a ,,alerga,, pe Căile Lui mă face să  ,,uit,, şi de oboseală şi de foame şi  de mine, şi sunt în stare să petrec o noapte pe căile Lui, şi când mă ,, trezesc,,  mi se pare că am petrecut o clipă.  Aceasta e plăcerea mea, în lucrul acesta îmi găsesc eu toată plăcerea. Dumnezeu ştie că nu mint, eu trebuie să mă înfrânez de la  acest lucru, de aceea mi-am impus limite, că dacă ar fi după mine, nu aş mai face nimic, decât m-aş bucura de lucrurile minunate ale Legii Lui. Visez la ziua când voi ieşi la pensie, ca să am mai mult timp  să mă bucur, mai mult de aceste lucruri.