Ma voi purta cu intelepciune pe o cale neprihanita. Cand vei veni la mine?
Auzim adesea:Aici este locul unde ne intalnim cu Domnul!, Adica aici vrem noi sa zicem ca se prezinta Domnul. Chiar asa de simplu sa fie oare? Chiar asa de usor sa vina Domnul intre noi? Dupa spusele lui David se pare ca nu. David in prima faza incepe cu laudele la adresa Domnului. Canta bunatatea si dreptatea in fata Domnului. Apoi deodata parca smulgandu-se de la cantare, David incepe sa faca targuri cu el insasi si apoi targuri cu Dumnezeu.
-Ma voi purta cu intelepciune pe o cale neprihanita.- David la targuieli cu el insasi
-Cand vei veni la mine?, - David la targuieli cu Dumnezeu
-Voi umbla cu inima fara prihana in mijlocul casei mele - David la targuieli cu el insasi
- Nu voi pune nimic rau inaintea ochilor mei -
- urasc purtarea pacatosilor, ea nu se va lipi de mine.
- inima stricata se va departa de mine
- nu vreau sa cunosc pe cel rau
Ingusta este calea care duce la viata si putini sunt cei ce o afla.. matei 7:14.
Calea ingusta, calea neprihaniri este calea de dincolo de poarta, de poarta cea stramta. Putini o afla, si unul dintre acesti putini a fost si David. Numai ca pe aceasta cale nu se poate merge oricum. Purtarea pe aceasta cale nu poate fi oricum.Trebuie intelepciune, si nu orice fel de intelepciune. Iacov vorbeste in iacov 3 despre o intelepciune care vine de sus, pentru a ajuta pe omul de jos ca sa umble pe calea ingusta. Dar aceasta intelepciune care vine de sus, este o roada a neprihaniri, roada care este semanata in pace doar pentru cei care fac pace.
Noi il vrem pe Dumnezeu sa vina in mijlocul nostru. Dar ce sa vada Dumnezeu in mijlocul nostru? Roadele Duhului sau roadele firi pamantesti? Pai nu il putem provoca pe Dumnezeu in felul lui David, daca nu luam si noi o pozitie asemenatoare cu a lui David in ce priveste principiile noastre. Daca calea neprihaniri nu trece prin mijlocul casei noastre, atunci ce asteptari avem noi de la Dumnezeu? Daca in inimile noastre nu incape intelepciunea care vine de sus, despre ce fel de inima putem vorbi? Pazeste-ti ce pui inaintea ochilor. In zilele noastre primejdiile sunt cu mult mai mari ca in vremea lui David, avem internetul acuma, dar nu mai avem pricipiile Davidice. Ne place sa facem cunostinta cu oricine. Daca acel om este rau, mai bine sa nu il cunosti niciodata. Daca aceea inima care se aproprie de tine este stricata, pazeste-ti inima, pazeste-ti urechile, pazeste-ti ochii.
Indreapta-ti ochii asupra credinciosilor din tara, chiar daca in casa lor miroase a saracie. Cauta-ii cu dragoste, ca sa ii pretuiesti, ada-i linga tine, ca sa locuiasca linga tine, in mijlocul casei tale, pe calea neprihaniri. Iti trebuie slujitori, ia-ti, dintre aceia care umbla pe calea fara prihana.
Şi eu mi-am pus problema aceasta si am ajuns la următoarea încredinţare: Dacă noi suntem necredincioşi El este credincios că nu se poate tăgădui singur: El a promis biserici că va fi cu ea în toate zilele până la sfârşitul veacurilor, şi este cu ea şi dacă-i credincioasă sută la sută ca biserica din Smirna şi dacă-i necredincioasă sută la sută ca biserica din Laodiceia. Diferenţa este că în biserica din Smirna este în mijlocul ei iar în biserica din Laodiceia este afară la uşă. Dar nici pe una nici pe cealaltă nu le părăseşte până mai funcţionează ca biserică. Prin urmare eu mă pot întâlni cu El la orce biserică.
Faptul că nu ne părăseşte nu ne oferă garanţia că vom intra în Cananul ceresc. Intrarea în Cananul Cersc nu depinde de promisiunea Domnului că ne va însoţi în toate zilele până la sfârşitul veacurilor ci depinde de ascultarea noastră de El. Faptul că El a însoţit în toate zilele pe poporul Lui de la ieşire din Egipt până la intrare în Canan nu i-a băgat automat pe toţi în Canan. Au intrat în Canan doar cei care au ascultat de El. De aceea ascultarea de El face diferenţa între biserici nu însoţirea Lui. Astăzi, El este credincios tuturor bisericilor chiar şi celor necredincioase. De aceea curva cea mare( biserica necredincioasă) nu este văduvă (ca lumea )Ap. 18:7.