Noi am făcut din mântuire de exceptie a tâlharului, o regulă. Mântuirea tâlharului e o exceptie de la regulă, căci regula este aceasta:

Tâlharul aude Evanghelia, îşi faci socotelile, vadă ce pierde şi ce câştigi, după care se hotărăşte să o primească. După ce o primeşte nu merge în cer ca tâlharul pocait, ci apucă pe căile Evangheliei în toate relaţile lui. Lucrul acesta nu e halta finală ci e halta în care urcă în ,,trenul,, care duce spre cer. ,,Trenul,, acesta duce spre cer, nu a ajuns în cer, aşa că tâlharul se mai pot întoarce înapoi la cele lumeşti şi atunci starea lui de pe urmă ajunge mai rea ca înainte.

Mulţii tîlhari pocaiţi au coborât din ,,trenul ,,care duce spre cer şi starea lor spirituală sa făcut mai rea ca inainte , şi cu toate acestea se cred împăcaţi cu Dumnezeu ca tâlharul pocait de pe cruce!!?? Ei au o încredere neclintită în nădejdea că ei ,, în veac vor fii scutiţi de nenorocire,, deşi viaţa lor se aseamănă tot mai mult cu viaţa tâlharului din ps. 10

Haideţi să vedeţi cum arăta viaţa acestui tâlhar: Ps.10: 6-10 El zice* în inima lui: „Nu mă clatin, în veci** sunt scutit de nenorocire!”Gura* îi este plină de blesteme, de înşelătorii şi de vicleşuguri şi sub limbă** are răutate şi fărădelege†. Stă la pândă lângă sate şi ucide pe cel nevinovat în locuri* dosnice; ochii lui pândesc** pe cel nenorocit.Stă* la pândă în ascunzătoarea lui, ca leul în vizuină; stă la pândă să prindă pe cel nenorocit. Îl prinde şi-l trage în laţul lui se îndoaie, se pleacă şi-i cad săracii în gheare! El zice în inima lui: „Dumnezeu uită! Îşi ascunde* Faţa şi în veac nu va vedea!”

Tâlharul acesta are o incredere neclintită în nădejdea că Dumnezeu uită păcatele lui, de aceeia nădejdea aceasta îi permite să facă ce face fără frică de Dumnezeu

Care e diferenţa între acest tâlhar şi un tâlhar din casa Domnului care are încrederea neclintită că el este împăcat cu Dumnezeu prin jertfa Domnului Hristos, iar nădejdea aceasta il face să desacralizeze(tâlhărească) tot ce e sfânt inclusiv jertfa Domnului Isus fără frică de Dumnezeu?

Biblia pune o intrebare acestor tâlhari, când îi compară cu tâlhari din Vechiul Testament:

Evrei 10:29 Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfinţit şi va batjocori pe Duhul harului?

Această întrebare se adresează tîlharilor din biserică care au fost sfinţiţi de sângele legământului, nu tâlharilor din lume.

Săptpmâna aceasta sunt programat să vorbesc la radio despre evenimentele care sau petrecut în această săptămână şi mi-am pregătit un subiect, dar dacă am timp ( să mă pregătesc) am să schimb subiectul şi să încerc să dezvolt ceea ce am scris în acest comentariu.

Frate nu am scris acest comentariu ca să combat materialul d-voastră, ci l-am scris pentru că am prins ocazia să arat o problemă cu care se confruntă biserica Domnului din ultimul veac: că în multe privinţe ea se aseamănă cu templul Domnului din primul veac.

Pasajul biblic adus în discutie cu aceasta ocazie este destul de clar. Pe dealul Golgotei, impreuna cu Isus mai sunt rastigniti doi talhari. Evanghelia spune destul de clar ca unul din cei doi talhari l-a recunoscut pe Isus ca Domn, si acesta primeste fagaduinta ca va fi cu Domnul in paradis. Celalalt si-a batut joc de Isus si a murit nemantuit. Tot la fel,am zis, orice om care traiesta pe acest pamant are posibilitatea sa il accepte pe Isus ca Mantuitor si Domn si asta presupune impacarea cu Dumnezeu ,sau va avea posibilitatea sa il respinga pe Isus si atunci va muri in pacatele sale. Cred ca este destul de simplu. Nu are rost sa complicam mesajul transmis de pasajul biblic din Luca 23.