Nu stiu daca s-a intrebat cineva de curand, sau cel putin odata in viata, ca unde va putea sa gaseasca Imparatia cerurilor. Cu siguranta ca fiecare ne-am gasit un loc, o banca, un scaun, intr-o adunare mai mica sau mai mare. Dar oare cu ce ne-am asigurat in ce priveste Imparatia cerurilor? Predicile, cantarile, rugaciunile, poeziile, darurile, talentul, slujbele, lucrarile? Sa isi mai gaseasca oare Dumnezeu placere in toate acestea? Mai suntem noi o companie placuta in preajma unui Dumnezeu atat de mare. Care este partea noastra la Imparatia cerurilor? Fratilor in fericirile de pe munte doar doua fericiri vorbesc la timpul prezent, celelalte vorbesc la timpul viitor. Fericirile care vorbesc la prezent vorbesc depsre Imparatia cerurilor, iar cele care vorbesc la viitor vorbesc de viitoare mosteniri, mangaieri, incredintari, rasplatiri.
Ferice de cei saraci in duh, caci a lor este Imparatia cerurilor! Matei 5:3
Ferice de cei prigoniti din pricina neprihanirii, caci a lor este Imparatia cerurilor. Matei 5:10.
A lor este Imparatia cerurilor. Mai cautati Imparatia cerurilor? Vreti legaturi cu ea? Exista oare si in noi aceea sete pe care o avea cea mai frumoasa dintre femei: unde iti pasti oile, unde te odihnesti la amiaza? Caci de ce sa umblu ca o ratacita pe la turmele tovarasilor tai? Cantarea Cantarilor 1:7. Unde esti tu oare Imparatie a cerurilor? In mijlocul nostru vor zice multi. Asa este, dar oare noi suntem in mijlocul ei? Acesti saraci si acesti prigoniti defapt ei sunt cei mai bogati, au totul, au Imparatia cerurilor la prezent. Daca o sa ii gasesc pe ei , o sa gasesc Imparatia cerurlior. Dar oare ii caut? Ii vom cauta? Cand ati cautat ultima data un om sarac in duh? Cand ati cautat ultima data un om prigonit din pricina neprihaniri? Cautam pastori, si nu ii rau, cautam prorocii, si uneori este nevoie, cautam oameni cu daruri ca sa avem ce invata de la ei. Dar toate aceste sunt trecatoare, slujbele, lucrarile, darurile. Imparatia cerurilor este vesnica, cei care o au si ei vor ramane vesnic. Va aprinde oare in noi aceasta sansa o dorinta vie. Dorinta de a fi sarac in duh, dorinta de fi prigonit din pricina neprihanirii.
Va trebui sa ajungem saraci in duh pentru ca inadevar sa putem avea la prezent Imparatia cerurilor. Va trebui ca neprihanirea noastra sa fie una nu de comfort, ci mai degraba una prigonita, pentru ca la prezent sa avem Imparatia cerurilor. Pavel zice ca dealtfel toti cei care voiesc sa traiasca cu evlavie in Hristos vor fi prigoniti. 2 Tim 3:12. Dumnezeu ne face parte de prigoane ca sa putem fi partasi ai Imparatiei cerurilor, si desi pare o pricina de intristare, prigoana mai degraba este un izvor de castig.
In rabdarea mea, in suferinta mea, in hotararile mele, in neajunsurile mele. Acolo.
24.04.2017
Irlanda.
Dacă vorbim de umblare, vorbim de o cale: calea neprihăniri pe care umblă oameni de valoare sau calea nelegiuiri pe care umblă oameni de nimic.
Când vorbim de o cale vorbim de lucruri care caracterizează aceea cale: drumul de la Arad la Bucureşti, este caracterizat de nişte lucruri concrete care nu se schimbă în funcţie de cei ce merg pe el.
Apostazia are ,,meritul,, că a adaptat drumul spre împărăţia lui Dumnezeu în funcţie de preferinţele drumeţilor.
În cei cinci sute de ani de la reformă, fiecare generaţie a adăugat nimicurile ei pe drumul celor reformaţi. Aşa că astăzi avem ca zestre, şi noi ,evanghelici, nimicuri după toate gusturile, şi pentru toate confesiunile: de la cele mai ,,sfinte,, nimicuri până la cele mai profane. De aceea drumul spre cer nu ne mai schimbă din oameni de nimic în oameni de valoare, pentru că lucrurile de valoare ca postul, rugăciunea şi pocăinţa, pentru noi nu valorează nimic, în comparaţie cu o predică de ,,cinci stele,, care ne dă garanţia că suntem mântuiţi chiar dacă suntem săraci, nenorociţi, orbi şi goi...