Pilda celor 10 fecioare (Matei 25)

În această pildă se vorbeşte despre 10 fecioare (5 înţelepte şi 5 neînţelepte) care îl aşteptau pe mire ca să intre cu el în odaia de nuntă. Întrucât se lăsa întunericul, toate cele 10 fecioare şi-au luat cu ele candelele ca să le lumineze drumul până se vor întâlni cu mirele. În plus, cele 5 fecioare înţelepte şi-au luat untdelemn (ulei, combustibil) de rezervă în vase dar cele neînţelepte nu şi-au luat untdelemn de rezervă ci doar puţinul ce era în candele. Cele 5 neînţelepte (nechibzuite) au fost superficiale, neglijente, şi au tratat lucrurile importante cu uşurinţă. N-au dorit să cheltuiască prea mult pentru nuntă şi nu şi-au luat toate măsurile de precauţie. Poate n-au dorit să care greutăţi cu ele şi să aibă grijă de uleiul de rezervă din alte vase. Sau poate că vasele lor erau pline cu alte lucruri şi n-au dorit să le golească de acele lucruri şi să toarne ulei în ele. Acele lucruri păreau mai valoroase pentru ele în mintea lor dar la urmă au văzut că s-au înşelat. Aşa vor vedea mulţi care l-au respins pe Isus ȋn Ziua Judecăţii, că s-au ȋnşelat ţinând la ideile sau obiceiurile lor greşite. Cele cinci neȋnţelepte şi-au zis că o să se descurce ele cumva doar cu puţinul ulei din candelă şi nu s-au gândit că mirele va zăbovi aşa mult şi că noaptea va fi aşa grea şi întunecată.

               Mesajul central al pildei este că noi trebuie să fim pregătiţi din punct de vedere spiritual în orice moment al vieţii noastre pentru revenirea a doua oară a Domnului Isus Cristos sau pentru plecarea noastră la El. Pilda aceasta se adresează tuturor oamenilor din această lume care într-un fel sau altul aşteaptă revenirea lui Isus Cristos a doua oară sau sfârşitul lumii. Ea nu este doar pentru membrii bisericilor locale. Cele 10 fecioare sunt toţi oamenii care doresc într-un fel sau altul să fie primiţi în fericire lângă D-zeu, în Raiul Său, şi care au trăit pe pământ de la venirea lui Cristos până astăzi.  În această pildă nu se vorbeşte deloc despre mireasă şi de aceea nici noi nu avem ce vorbi despre ea. Mai există cel puţin încă două pilde în Biblie unde se vorbeşte despre nuntă fără să se amintească însă nimic despre mireasă, şi anume Pilda nunţii fiului de împărat (Matei 22) şi Îndemn la veghere (Luca 12:35-40). În toate aceste 3 pilde se vorbeşte despre nuntă dar nu se vorbeşte nimic despre mireasă. Domnul Isus a dorit să dea o anumită învăţătură în fiecare dintre aceste pilde dar nu a dat nicio semnificaţie miresei. Deşi noi când auzim ideea de nuntă ne imaginăm imediat mirele, mireasa, nuntaşii şi alte elemente întâlnite la o nuntă, Domnul Isus nu ia în discuţie toate aceste elemente în aceste pilde întrucât nu sunt necesare pentru a transmite învăţătura dorită. Din acest motiv mireasa în aceste 3 pilde nu reprezintă nimic. Mireasa nu reprezintă nici Biserica, nici pe Israel nici pe altcineva, căci ea nu este introdusă în decorul acestor pilde. Dacă cineva ar dori să vorbească despre mireasă în aceste pilde, atunci, urmând această logică, ar trebui să vorbească şi despre alte elemente de la o nuntă, despre mâncare, băutură, muzică, despre socrii mirelui şi ai miresei, despre maestrul de ceremonii şi despre o mulţime de alte lucruri. Dar cum Isus nu vorbeşte despre aceste lucruri înseamnă că ele nu reprezintă nimic în aceste pilde, ele nefiind necesare în transmiterea adevărului dorit. Iar dacă cineva ţine neapărat să vorbească despre mireasă în aceste pilde, s-ar putea să strice Cuvântul lui D-zeu dând o interpretare greşită unui element despre care Isus n-a vorbit în aceste pilde iar acest lucru va atrage pedeapsa lui D-zeu asupra acelui om într-o zi.

               Dacă pilda aceasta ne spune că trebuie să fim pregătiţi pentru întâlnirea cu Mirele, atunci ne punem întrebarea firească ce trebuie să facem ca să fim pregătiţi. Observăm din pildă că ceea ce face diferenţa dintre fecioarele înţelepte şi cele neînţelepte este untdelemnul de rezervă din vase (combustibilul), adică faptul că fecioarele înţelepte aveau mai mult untdelemn cu ele decât cele neînţelepte. Toate cele 10 fecioare aveau candele şi în toate candelele exista ceva untdelemn dar numai 5 fecioare şi-au luat untdelemn de rezervă în vase. Nu culoarea sau forma candelelor le făceau pe cele 10 fecioare diferite una de alta, căci probabil toate cele 10 candele erau asemănătoare şi în toate candelele încăpea aproximativ aceeaşi cantitate de ulei. La fel şi oamenii, nu prin lucrurile lor exterioare, prin trupurile, îmbrăcămintea sau averea lor sunt diferiţi cu adevărat unul de altul şi au valoare eternă, ci prin ceea ce au în interior, în sufletele lor, prin credinţa, înţelepciunea şi valorile lor spirituale.

               Candelele şi vasele sunt recipiente fizice în care poţi pune lichide şi ele reprezintă în această pildă inima omului, mintea şi sufletul său în care poţi să pui „lichide spirituale”, adică idei, principii de viaţă, sentimente, credinţă, înţelepciune, Duh Sfânt şi alte valori spirituale. Fiecare fecioară avea câte o candelă iar despre cele înţelepte se spune că aveau şi alte vase cu ele pline cu ulei. Cele 5 neînţelepte nu aveau ulei de rezervă ca să poată fi turnat în candele la nevoie. În candelele celor 5 neînţelepte exista puţin ulei, aproape nimic, căci începeau să li se stingă candelele imediat ce le-au aprins (v.8). Sufletul omului poate fi privit ca un vas mai mare dar format din compartimente (vase) mai mici, aşa cum creierul omului este unul singur dar este format din multe „vase” mai mici, din miliarde de neuroni şi alte celule minuscule. Deci partea spirituală a omului, sufletul său, deşi este unul singur, el este format dintr-o „candelă” şi o mulţime de „alte vase”. Întrebarea esenţială este aceasta: ce se găseşte în aceste vase şi candelă? Există acolo combustibil bun, ulei sfânt, în stare să întreţină arderea ca să aducă lumină, sau acolo sunt alte lucruri, poate mizerii vechi sau un ulei stricat, amestecat cu impurităţi?

               Untdelemnul din această pildă precum şi din alte locuri din Biblie semnifică cel puţin două lucruri: Cuvântului lui D-zeu şi Duhul Sfânt. Există o candelă mare, un vas mare, Biblia, care conţine mult untdelemn (învăţături pentru suflet şi viaţă, idei, sfaturi şi porunci drepte, exemple de viaţă ale oamenilor plăcuţi lui D-zeu)  după cum spune şi Psalmul 119: 105 „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” Acest ulei poate fi turnat în candelele şi vasele mai mici ale oamenilor, în sufletele lor. Dacă acest undelemn nu intră şi în vasul inimii omului prin Duhul Sfânt, totul este în zadar pentru acel om. Degeaba are cineva Biblia acasă, pe birou sau în maşină, dacă n-o are în suflet, în minte, şi dacă n-o aplică în toate zilele vieţii sale. Degeaba o are în vreun loc din casă dacă nu-i cunoaşte conţinutul şi n-o acceptă în viaţa sa. Degeaba se numeşte creştin dacă nu cunoaşte şi nu trăieşte valorile lăsate de Cristos. El face parte din categoria celor 5 fecioare nechibzuite în acest caz şi se îndreaptă cu paşi repezi spre moartea veşnică. Nu are combustibil de rezervă în vasul propriu. El ştie că sfaturile din Biblie sunt bune dar nu le iubeşte din toată inima. Pe multe nu le înţelege şi nici nu-l roagă sincer pe Isus ca să-l ajute să le înţeleagă. Este nepăsător faţă de ceea ce este mai important în viaţă: adevărul cu privire la viaţa spirituală. Pentru el tradiţia religioasă este deasupra învăţăturii Bibliei în multe aspecte. Nu-şi foloseşte propria minte ca să înţeleagă adevărul, nu-şi bate capul cu aceasta ci se lasă dus de alţii, poate de un preot sau pastor, sau de o tradiţie bine bătătorită dar fără de folos la mântuirea sufletului. Are intenţii bune de multe ori dar nu le duce la ȋndeplinire. Pentru el este adevărat proverbul care zice „Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune”.

               După cum o candelă este recipientul fizic care conţine lichidul, tot aşa şi o carte conţine idei şi învăţături. Acestea sunt importante şi mai puţin vehiculul, materia (cartea) care poartă aceste idei. Dacă candela este goală sau plină cu mizerii, ea nu este bună la nimic, nu te ajută cu nimic, nu-ţi dă lumină în întuneric căci nu funcţionează cum trebuie, dar dacă conţine combustibil care arde te poate ajuta căci îţi dă lumină în întuneric. Aşa sunt multe cărţi, filme şi muzică din lumea aceasta. Ele dau un ulei stricat, amestecat cu multe impurităţi oamenilor. Nu la fel este Cuvântul lui D-zeu, care este un cuvânt încercat, probat că funţionează. Învăţăturile Bibliei te pot ajuta mult, îţi pot da multă lumină în duhul tău, înţelegere a lucrurilor cu adevărat importante în viaţă, dar numai atunci când ele intră în sufletul tău prin credinţă şi cu ajutorul Duhului Sfânt, şi atunci când ard şi produc lumină în viaţa ta. Vine întunericul, moartea, şi dacă n-ai adunat suficient untdelemn în vasul tău nu vei putea intra la nunta din ceruri cu marele Mire. Atunci va fi prea târziu ca să mai iei de undeva untdelemn şi vei rămâne în întunericul de afară. Nicio rugăciune sau pomană a vreunui prieten sau preot nu te vor mai putea ajuta. Ce ai în suflet, ce ai adunat în vasul tău, cu aceea rămâi. Dacă ai untdelemn bun vei fi fericit dar dacă vasul ţi-e gol sau sunt alte murdării în vasul tău, sau dacă uleiul pe care-l ai este alterat şi scoate doar fum dar nu luminează cum trebuie, atunci vei rămânea fără lumină pentru totdeauna.

               Al doilea element important pentru pregătirea noastră pentru eternitate este Duhul Sfânt, după cum spune la Romani 8:11 „Şi dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos Isus din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare din pricina Duhului Său, care locuieşte în voi.” Şi tot aici la versetul 9 spune „Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” Prin urmare, dacă un om nu are Duhul Sfânt în sufletul său, în vasul său, nu va avea parte de viaţa veşnică în fericire cu D-zeu. Duhul Sfânt este cel ce dă valoare spiritului uman pentru a-l face vrednic să-şi continue existenţa după moartea fizică. Untdelemnul reprezintă în această pildă şi Duhul Sfânt sub diversele lui forme de manifestare şi lucrare în viaţa omului. „Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă”, spunea Isus în Ioan 6:63. Deci Cuvântul Lui atunci când este primit în minte, în suflet şi inimă, aduce şi produce Duh Sfânt în viaţa omului. La fel cum învăţarea chimiei, de exemplu, aduce duhul chimiei în sufletul omului. Imaginaţi-vă câtă chimie ştie elevul din clasa I, cât duh al chimiei are el în mintea sa. Aproape nimic. Dar dacă acestui elev îi place chimia şi o învaţă în anii de şcoală, după 12 ani când dă bacalaureatul el are mult untdelemn al chimiei în sufletul său şi trece examenul fără emoţii. Dar dacă acestui elev nu i-a plăcut chimia şi n-a învăţat-o, atunci după 12 ani nu există aproape nimic duh al chimiei în mintea sa şi nu poate susţine un examen la această materie (poate a vrut să se facă medic şi a învăţat biologie sau a preferat să înveţe o meserie; mai rău este dacă a fost un pierde-vară). Acum ne putem gândi la acest elev căruia i-a plăcut chimia, că el continuă şi la facultate tot în acest domeniu şi învaţă tot mai mult. După ce termină studiile ajunge profesor la universitate unde predă chimia studenţilor sau lucrează ca şi cercetător la vreun laborator şi astfel, el toată viaţa lui învaţă şi produce cunoaştere ȋn chimie. Cât untdelemn, cât duh al chimiei are acest om la sfârşitul vieţii lui în comparaţie cu cineva care n-a urmat acest domeniu? Diferenţa este mare. Tot la fel este şi cu cineva care toată viaţa lui a învăţat din Cuvântul lui D-zeu, l-a pus în aplicare în viaţa sa proprie şi l-a spus şi altora. El are mult untdelemn în vasul sufletului său în comparaţie cu cineva care n-a adunat aproape nimic din Cuvântul lui D-zeu în timpul vieţii sale. După moarte însă, omul care are untdelemn de rezervă va intra la nuntă în Raiul veşnic dar cel fără untdelemn va rămânea în întunericul de afară pentru totdeauna.

               Dacă am spus că o anumită cantitate de Duh Sfânt intră în viaţa omului prin auzirea Cuvântului lui D-zeu atunci când omul crede acest Cuvânt, îl înţelege şi-l primeşte în sufletul său, o altă parte de Duh Sfânt mai poate intra în sufletul omului prin rugăciune, atunci când omul cere Duhul Sfânt de la D-zeu în Numele Domnului Isus. De asemenea, Duhul Sfânt mai poate intra în sufletul omului şi în momente de laudă şi închinare ale omului, când sufletul se deschide către Creatorul său. Duhul Sfânt face multe lucrări minunate în viaţa omului iar una dintre acestea este că-i dă putere omului prin botezul cu Duhul Sfânt ca să poată pune în practică ceea ce-a învăţat din Cuvântul Sfânt, după cum scrie (Fapt. Apost. 1:8): „Voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” Deci rolul principal al botezului cu Duhul Sfânt este să-i dea putere omului ȋn trup şi suflet pentru a putea trăi o viaţă rodnică, plăcută lui D-zeu şi de folos altor oameni. În ziua de Rusalii (FA 2) Duhul Sfânt s-a coborât peste cei 11 ucenici şi ceilalţi credincioşi adunaţi împreună cu ei, iar semnul exterior, vizibil al acestui fapt a fost că aceşti oameni au fost cuprinşi de o bucurie nespusă în inimile lor şi l-au lăudat pe D-zeu în alte limbi,  necunoscute de ei, limbi pământeşti şi îngereşti. Au mai fost de asemenea şi alte semne: limbi de foc şi un sunet ca a unui vânt puternic. În această lucrare ucenicii au primit din Duhul Sfânt al lui D-zeu iar Duhul Sfânt i-a întărit în continuare în trăirea unei vieţi din belşug în Cristos, în vestirea Evangheliei, în vindecări şi alte lucrări miraculoase. Botezul cu Duhul Sfânt le-a adus putere în suflet şi trup. Nu este suficient să ştii să faci un lucru dacă nu ai putere să-l faci. Nu-i suficient să ştii că este bine să nu fii beţiv, de exemplu, dacă n-ai putere să renunţi la băutură. De aceea a lăsat D-zeu Duhul Sfânt pe pământ, ca să-l ajute pe om să biruiască viciile şi pe diavol. Dar omul trebuie să dorească şi să ceară de la D-zeu prin rugăciune insistentă acest Duh Sfânt ca să vină în viaţa lui. Primirea Duhului Sfânt prin botezul cu Duhul Sfânt nu s-a încheiat în primul veac de creştinism, ci acest lucru este valabil şi astăzi pentru orice om care-l doreşte, aşa cum spune şi Ap. Petru  în FA 2:38-39 „Pocăiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Botezul cu Duhul Sfânt aduce sănătate şi putere pentru suflet şi trup, îţi dă bucurie şi tărie pentru a învinge descurajarea, depresia, frica de moarte, tristeţea şi altele de felul acesta. Ferice de omul care primeşte acest botez în viaţa lui şi păstrează Duhul Sfânt în sufletul său. El are untdelemn de rezervă în vasul său şi face parte din categoria celor 5 fecioare înţelepte care au fost primite la nuntă. Duhul Sfânt dacă este păstrat cu dragoste în sufletul omului şi nu întristat prin păcătuire, îngrijorări şi amărăciuni de tot felul, va rămâne pentru eternitate în duhul omului şi-l va face vrednic să trăiască veşnic în Raiul lui D-zeu, după cum spunea Isus în Ioan 14:16 „El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac.” Există credincioşi care doresc doar Duhul Sfânt ce vine din Cuvânt şi nu caută şi Duhul Sfânt care vine din botezul cu Duhul Sfânt. Ei pierd în felul acesta multe binecuvântări lăsate de D-zeu oamenilor căci El nu-i poate folosi în lucrări care au nevoie de o putere mai mare, şi astfel aduc o roadă mai mică, aşa cum se spune şi în Pilda Semănătorului (Matei 13) „un grăunte a dat o sută, altul, şaizeci şi altul, treizeci.”  Există de asemenea şi oameni care caută mai mult doar puterea ce vine din botezul cu Duhul Sfânt şi neglijează Duhul Sfânt ce vine din Cuvânt. Şi aceştia pot pierde multe binecuvântări şi se pot amăgi singuri că merg pe calea bună, căci Duhul Sfânt se poate pierde când omul păcătuieşte prin necunoaşterea Cuvântului. Un om poate fi umplut din nou şi din nou cu Duhul Sfânt ȋn timpul vieţii sale, după cum găsim la Fapt. Apost. 4:31 „ După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” Ferice de credinciosul care caută umplerea cu Duhul Sfânt de mai multe ori ȋn timpul vieţii sale şi nu se mulţumeşte cu faptul că odată a fost botezat cu Duhul Sfânt.

               Cele 5 fecioare neînţelepte au mers să cumpere untdelemn dar a fost prea târziu pentru ele. Trebuia să cumpere înainte, în timpul vieţii. Cine ştie cum şi-au consumat ele puţinul untdelemn din candelele lor sau în ce condiţii l-au pierdut sau au renunţat la el? De exemplu, Dima, un credincios din vremea lui Pavel, şi-a consumat uleiul pe dragostea pentru lucrurile din lume: „Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum, m-a părăsit şi a plecat la Tesalonic” (2 Timotei 4:10). Dima a iubit mai mult plăcerile lumii, distracţiile ei decât adevărul şi pe D-zeu. Iuda şi-a risipit uleiul pe 30 de arginţi (a iubit banii şi şi-a pierdut credinţa) iar câţiva ucenici l-au părăsit pe Isus pentru că nu i-au înţeles ideile, învăţătura, şi nici nu şi-au mai bătut capul s-o înţeleagă. Adevărul nu este întotdeauna simplu aşa cum unele teoreme din Matematică nu se dovedesc uşor că sunt adevărate, ele pot avea demonstraţii lungi, grele ce nu pot fi înţelese decât după un mare efort al minţii şi mulţi ani de studiu. De aceea, dacă ai găsit adevărul, nu renunţa la el, nu-l „vinde” pe alte lucruri trecătoare, păstrează untdelemnul ce-l ai în candela şi vasele tale căci la urmă te vei bucura nespus de mult de aceasta, după cum spunea şi Mântuitorul în Apocalipsa 3: 11 „Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.” Fecioarele neînţelepte din jurul tău îţi vor cere din untdelemnul tău, adică să renunţi la unele dintre principiile tale bune, sfinte, probate şi spuse de însuşi Cel Veşnic, şi să te iei după sfaturile lor, care nu pot da viaţă lui Lazăr mort de 4 zile şi nici să-l vindece pe orbul din naştere, aşa cum a făcut Isus prin cuvântul Său. Dacă vei renunţa la untdelemnul tău sfânt doar ca să fie cel de lângă tine mulţumit, vei vedea în curând că nici ţie nu-ţi va folosi aceasta nici lui. Cele 5 fecioare înţelepte au procedat corect când n-au renunţat la untdelemnul lor, după cum scrie la Matei 25:8-9 „Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: ‘Daţi-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.’ Cele înţelepte le-au răspuns: ‘Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă, ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă’.”

               Prov. 23:23 spune „Cumpără adevărul şi nu-l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.” Deci „a cumpăra” are sens metaforic în multe locuri în Biblie, acesta fiind sensul şi în această pildă. „A cumpăra” înseamnă aici a obţine ceva în schimbul a altceva, adică să dai ceva ca să obţii altceva. De exemplu, ca să ai adevărul cu privire la un lucru trebuie să renunţi la toate minciunile cu privire la acel lucru. Duhul Sfânt nu poate fi cumpărat cu bani sau cu alte valori materiale. D-zeu îl dă gratuit tuturor oamenilor care-l doresc şi-l cer cu stăruinţă. Vrăjitorul Simon din FA 8: 18-20 a fost aspru mustrat când a vrut să cumpere cu bani puterea Duhului Sfânt: „Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt.” Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!” 

               Cele 5 fecioare nechibzuite au rămas afară, în întuneric şi chin. Nu li s-a mai deschis uşa ca să intre la nuntă şi au auzit în final decizia de respingere pentru totdeauna a Mirelui (vers 12) „Dar el, drept răspuns, le-a zis: Adevărat vă spun că nu vă cunosc!”  Afară din Împărăţia lui D-zeu este nefericire, este chin, este iad, după cum spune şi la Matei 22:13-14 „ Atunci, împăratul a zis slujitorilor săi: Legaţi-i mâinile şi picioarele şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunericul de afară; acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

               Pilda aceasta strigă către toţi cei ce au urechi de auzit şi ochi de văzut să-şi facă rost de untdelemn cât mai repede, până nu se aude strigătul de final când nimeni nu va mai putea lua untdelemn. Nu amâna ziua mântuirii căci nimeni nu ştie când vine noaptea fiecăruia, cumpără untdelemn sfânt de la Cel ce-a murit pe cruce în locul tău şi păstrează-l cu grijă în vasul tău. Biblia şi Duhul Sfânt sunt vase mari pline cu untdelemn sfânt din care poţi lua să-ţi umpli candela şi vasul tău. Într-o zi te vei bucura nespus de mult de lucrul acesta căci candela ta va arde voioasă ȋn viaţa veşnică lângă Isus Cristos, Ȋmpăratul ȋmpăraţilor şi Domnul domnilor.