Pace în Dumnezeu, pacea lumii

“Cristos S-a născut pentru a ne apropia de Dumnezeu şi pentru a statornici pacea între noi. Dar pentru a se putea înfăptui această stare de pace, atât de mult râvnită de umanitate, mai întâi trebuie să se afle fiecare om în pace cu sine însuşi. Nu există pace între oameni, şi nici nu va exista vreodată, câtă vreme nu există pace în sufletele lor. 
Pacea dinlăuntrul lor este temelia păcii dintre ei, căci dacă pacea mea nu le aduce pace şi semenilor mei, ea nu se poate numi pace. Cristos a luat firea noastră, a omului dar nu S-a înstrăinat de firea Sa divină iar pacea Sa a vrut sa o dea tuturor. 
Nu putini sunt cei care cred ca pacea depinde de înlesnirile civilizaţiei materiale, ignorand un lucru simplu, şi anume că nu îi poţi asigura cuiva pacea lăuntrică copleşindu-l cu plenitudinea precară a unor bunuri aducătoare de desfătare doar pentru trup şi pentru simţuri. 
 Îi poţi da cel mult o oarecare siguranţă care însă se vădeşte de fiecare dată, şi încă o dată şi tot aşa mereu, de scurtă durată. Iar trezirea din vidul tern al lucrurilor cu cât este mai târzie, cu atât este mai amară, căci lumea, cu toate ale ei nu poate satisface foamea omului dupa absolut, dupa vesnicie. Lumea omului trebuie să se regenereze din interior. 
Pacea trebuie să pornească dinspre noi către lume. Lumea omului trebuie să se regenereze din interior şi nu să fie pusă în ordine din exterior. ,,Oamenii, dacă doresc să-şi regăsească pacea, trebuie să se smulgă de sub imperiul lucrurilor şi abia acest fapt va duce la resacralizarea lumii“. Cristos, ne-a arătat că nu existăm în, prin şi pentru noi înşine. Nu suntem nişte simple piese într-un implacabil sistem economic, ci persoane ce tanjim dupa comuniune cu Dumnezeu. 
 A fi în pace, adevarata pace, înseamnă a recunoaşte, cu o determinare definitivă, că pacea izvorăşte doar din Dumnezeu.” 
Nicolae Stoia, Lumina