”Dar între voi să nu fie așa. Ci oricare vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; și oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să fie robul vostru. Căci Fiul omului nu a venit să I Se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața răscumpărare pentru mulți.” Marcu 10:43-45.

   Aceste cuvinte sunt răspunsul Domnului Isus la cererea lui Ioan și Iacov, de a sta în Împărăție la dreapta și la stânga LUI. Acestea sunt cererile omului pământesc; el vrea să fie mare, el vrea să stăpânească peste alții. El vrea conducerea și nu să fie condus. El vrea să poruncească și nu să slujească. El vrea concurență în orice situație, să fie mare și niciodată mic, pe când principiile Împărăției sunt cu totul altfel.

   Câtă vreme Domnul Isus a fost pe pământ, El a slujit, a făcut numai bine pentru orice om, a iubit și această iubire a demonstrat-o prin fapte, la cruce. El vedea înclinația și dorințele de concurență din om. Omul nu ar vrea să slujească de pe locul doi, el vrea la dreapta și la stânga, el vrea locul întâi și fără să fie ”ROB” adică supus, ascultător, iubitor, slujitor. Isus S-a făcut rob ascultător până la moarte, deși era ”FIU” de Dumnezeu, El a învățat să asculte prin tot ce a suferit pe pământ.

   Locul la dreapta și la stânga Domnului Isus în Împărăție, a fost pregătit pentru cei ce vor crede lucrarea de la cruce și Duhul Sfânt îi va naște din nou în Împărăția LUI, îi va înfia făcându-i ”fii” de Dumnezeu. Acești ”fii” știu să fie ”robi” ascultători, supuși, față de Domnul lor și slujitori iubitori față de cei slujiți de ei, pentru care pot să-și dea viața și să-i crească și să-i scoată din întuneric la lumină. Acești ”fii”, ”robi” nu vor concurență, ci întotdeauna vrea pe fratele său în fața lui, este mulțumit oricând 'să cânte la vioara a doua'. Dacă cel din fața lui se poticnește în slujirea lui, decât s-o ia înaintea lui, ”fiul”, ”robul” se așază lângă el, îl ajută, îl încurajează și se bucură să-l vadă în fața lui slujind din dragoste.

   Un ”fiu”, ”rob” nicicând nu va concura cu frații lui; slujirea lui poate să fie cea mai nesemnificativă ori neieșită în evidență, poate să fie una care nu este văzută decât de Domnul și în ziua Domnului să fie înaintea celui care slujea pe primul loc și până la urmă aceasta contează, iar ”fiii”, robi știu. Și aceștia mai știu să facă concurență cu Isus, Domnul lor. Privind țintă la El, aleargă, și țintind spre același scop, spre același destin, luându-se la întrecere cu El, merg înainte: în dragoste, ascultare, smerenie și slujire, aleargă pentru marele premiu ceresc, pe care toți cei biruitori îl vor primi, în ziua Domnului.