Exod16:4,, Domnul a zis lui Moise: Iată că voi face să vă plouă pâine din ceruri. Poporul va ieşi afară şi va strânge, cât îi trebuie pentru fiecare zi, ca să-l pun la încercare şi să văd dacă va umbla sau nu după legea Mea."
Ioan6:32...35,, Isus le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun, că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer, căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer și dă lumii viața...Isus le-a zis: Eu sunt Pâinea vieții..."
Mana trebuie strânsă dimineața...adevărata mană. Această mană de sus este poate cel mai binecuvântat dar, de care putem beneficia în fiecare dimineață. Nu avem nevoie de vase ca să-l strângem, nici de omer ca să-l măsurăm. Noi suntem vasul, Hristos este măsura. Să-L lăsăm pe El să ne umple în fiecare dimineață după măsura Harului Său.
Din El putem să ne hrănim la orice oră din zi, dar dimineața este partea cea mai frumoasă a zilei când creierul este odihnit și poate înțelege mai ușor Cuvântul lui Dumnezeu. Bineînțeles, nu fără lumină de sus.
Nu vom duce lipsă de nimic, căci El este cu noi. Avem nevoie doar, să înțelegem principiile după care funcționează El și să vedem articolele din Legea Duhului de viață.
Frumos expus acest adevăr al părtășiei de dimineața cu Domnul și hrănirii din Cuvânt care este „mana” noastră cea minunată care ne înveselește zilele până vom intra în Canaanul ceresc.
Fii binecuvântat de Domnul frate Corneliu
În ultimă instanţă fiecare om caută mai întâi ( chiar şi dimineaţa) lucrul care-l caracterizează pe dumnezeul lui. De exemplu lacomul caută bogăţia, de dimineaţa până seara, lucru caracteristic lui Mamona. Sfântul caută sfinţirea, de dimineaţa până seara, căci sfinţenia e caracteristică lui Dumnezeu.... Aşa că frate Corneliu fiecare om face în fiecare dimineaţă ceea ce îi dă dumnezeul lui să facă. Singurul lucru pe care-l mai pute face omul dimineaţa este să-şi schimbe Dumnezeul, lucru foarte greu de făcut, că ceea ce locuieşte din belşug în om nu-l lasă pe om să facă el ce vrea el. De aceea omul trebuie să se chinuie un timp până ajunge să locuiască din belşug în el Dumnezeu, prin credinţă , facere de bine, cunoştinţă, răbdare, înfrânare, evlavie, dragoste de fraţi şi iubire de oameni. ( permiteţi-mi să mă adresez cititorilor d-voastră)
Dragii fraţi şi surori vă rog să înţelegeţi că şi noi ca ceilalţi oameni căutăm în fiecare dimineaţă mai întâi ceea ce locuieşte din belşug în noi. Dacă în noi locuieşte din belşug credinţa, facerea de bine, cunoaşterea de Dumnezeu, înfrânarea poftelor, evlavia, dragostea de fraţi şi iubirea de oameni, aceste lucruri nu ne vor lăsa să căutăm altceva dinineaţa.
Dragii mei fraţi şi surori, astăzi suntem învăţaţi de robii lui Dumnezeu vicleni şi leneşi că aceste lucruri sfinte ajung în noi într-un mod supranatural, prin harul lui Dumnezeu, dar robul lui Dumnezeu Petru nu ne invaţă aşa ceva, el spune că în măsura în care ne silim să dobândim aceste lucruri curate , le vom dobândi. Iar cei care le dobândesc vor dobândi capacitatea de a sta în părtăsie cu Dumnezeu în aceste lucruri, că au subiect de interes comun . Altfel părtăşia cu Dumnezeu va fi una conflictuală, că va apărea între noi şi El ,un conflict de interese.
Dragi fraţi şi surori, dacă vom avea din belşug în noi lucruri compatibile cu Dumnezeu, ni se va da din belşug intrare atât în părtăşie cu El cât şi în împărăţia Lui. Căci făgădunţele lui Dumnezeu sunt legate de aceste lucruri : evlavia de exemplu este folositoare în toate privinţele că are cu ea făgăduinţa vieţi de acum ( părtăăşia cu Dumnezeu aici)şi a celei viitoare ( intrarea în împărăţia lui Dumnezeu dincolo). Iar lipsa de evlavie ( lipsa acestor lucruri) este păgubitoare în toate privinţele căci are cu ea blestemul vieţi de acum şi a celei viitoare…
O câte s-ar mai putea spune pe această temă frate Corneliu, dar mă opresc aici, căci comentariul meu s-a transformat în epistolă. Har şi pace de la Dumnezeu!
Apreciez mult ceea ce faceţi pe ogorul resurselor creştine şi această apreciere vine din faptul că în noi sunt lucruri compatibile. Avem din belsug în noi acelaşi lucru: râvna de ai ajuta pe fraţii şi surorile să iasă din zona mistică a creştinizmului şi să intre în zona practică, căci creştinizmul e un lucru practic şi pe urmă mistic( supranatural) Dacă noi facem tot posibilul Dumnezeu face imposibilul....